Când nu spui nimic

Te plac cel mai mult când nu spui absolut nimic. Când stai nepăsător în tăcerea nopții și doar ești. Când aluneci în gândurile tale și devii un pic vulnerabil.

Îmi amintesc vag o noapte de vară cu lună plină. Cu entuziasmul caracteristic mi-am dorit să râd și să vorbesc mult. Mi-ai spus să fac liniște să nu-i trezesc pe ceilalți...Da, liniștea este extraordinară. Știu asta acum. Cei mai grozavi oameni sunt cei lângă care pot sta în liniște minute bune fără să pară ciudat. Nu ți-am spus niciodată, dar mi-ar fi plăcut să rămânem captivi în acele momente pentru totdeauna. Să fim la fel de tineri și frumoși și plini de entuziasm. 

Nu vei afla vreodată nici că te admir. Te admir pentru că termini lucruri și ești extrem de meticulos și pasionat de tot ceea ce faci. 

Nu vei afla niciodată pentru că nu vreau să stric ce avem deja. O sumedenie de amintiri superbe nu pot fi umbrite de orgolii și gânduri precum „Ce-ar fi dacă?". Ce-ar fi dacă am râmâne așa: Prinși în niște amintiri sublime? E cum a spus Cărtărescu: 

„Noi n-o să mai ţinem unul la altul. 

N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul. 

Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună." 

Tu crezi că degeaba în basme prințesele stau încuiate în turn până vin feți frumoși să le salveze? NU!!! Nu este natural ca prințesa să evadeze din turn, să seducă dragonul sau mai știu eu ce:)) Am simțit-o pe pielea mea de mai multe ori când am încercat să schimb cursul acțiunii. Da, acționând poți schimba foarte multe, dar în iubire lucrurile nu funcționează așa. În iubire, energia feminină așteaptă, primește, nu luptă ca să primească. Uneori oferă semnale subtile. Dar de cele mai multe ori refuză. Pentru că nu e ce și-ar dori. 

M-am întrebat de multe ori după ce criterii aleg pe cineva care îmi place. Este doar o chestiune de substanțe în creier, este cineva ce pare familiar? Tu cu siguranță ești familiar. Și totuși nu vei afla niciodată că te admir. Sau că pentru mine iubirea se naște întodeauna din admirație...