Dacă cineva ar fi pictat ale noastre emoții,
Într-un tablou, aș spera să nu fie profesionist,
Ci din ramă culorile să fii depășit,
Să fie o cale de evadare, din conturul trist.
Aș vrea să folosească cele mai aprinse culori
Să căpătăm iar viață, în această lume moartă.
Dar, totuși, noi să rămânem incolori
Să ne putem admira singuri propria artă.
Să fim transparenți printre atâtea nuanțe
Și totuși să ne găsim de fiecare dată.
Să fim haos și liniște, două substanțe
Într-o lume de mult...dezacordată.
