*Namjoon pov*
-Hoseok, te pot intreba ceva?
Eram in sala de repetitii. Cu putin timp in urma, ne-am pus de acord sa repetam melodii si sa invatam coregrafii. Tin minte ca eram la firma si dansam toti care avea o coregrafie si directorul firmei a venit la noi spunandu-ne ca avem mult potential si am avea mult succes daca ne-am uni ca si o trupa. In acel moment Hoseok si Jimin erau cei mai incantanti, pana cand si Yoongi avea sperante in legatura cu asta. In timp ce toti ne faceam planuri cu asta, Jin a fost singurul care nu era de acord mai deloc cu asta, chiar refuza sa faca asta alaturi de noi. Cu toate ca refuza cu vehementa, eu inca eram sigur ca va fi cu noi pana la sfarsit.
- Ce parere ai despre mine?
Hoseok se uita la mine lung si incepu sa rada.
-Ce e cu tine?, ma intreba el foarte fericit.
- Nu stiu, in ultima vreme incep sa am o parere foarte proasta despre mine. Crezi ca e normal?
*autor pov*
Nici Hoseok, nici Namjoon nu stiau ca sunt ascultati. Seokjin statea dupa usa foarte curios. De ce Namjoon sa creada asta? De ce nu-si poate da seama Namjoon ca este cel mai perfect in ochii lui Seokjin?
-Doamne, esti bine? Esti cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodata, poate nu te misti foarte bine dar ai o voce asa de frumoasa. N-ai idee cat de norocosi suntem sa te avem in echipa noastra, daca stii la ce ma refer!
Namjoon incepu sa-i cada lacrimi din ochi, in timp ce Hoseok il imbratisa, acesta ii multumi foarte mult ca este aici. Seokjin simti un junghi in inima. De ce? Era gelos?
- Stii? Eu compun melodii.
- Serios? Si eu, am aflat ca si Yoongi compune. Hai sa-l chemam ca sa cantam vreuna impreuna.
- Da chiar, noi in trupa am avea rolul de rapper, daca ar fi.
- Ooh, ce idei bune ai Hoseok! Niciodata nu m-am vazut ca vocalist. Eu sunt mai mult pe rap, ma face sa ma simt mai liber.
- Mie imi zici? Eu nu l-as vedea nici pe Yoongi ca vocalist, nu pare a fi el, Hoseok spune asta razand asta.
- Jungkook si Jimin au niste voci chiar bune, imi plac ce note ating la unele melodii, spuse Namjoon plin de incantare, uneori am impresia ca vorbesc cu 2 dubluri de Mariah Carey.
-Ohh, vai. Stiu ca i-am ascultat cantand melodia ''We don't talk anymore'' de Charlie Puth. Maiculita, am ramas socat.
- Dar ce zici de Taehyung? Are o gravitate in voce care ma da pe spate. In trupa noastra ar fi chiar genial sa avem asa o voce.
Cu toate ca discutau despre vocile celorlalti, nu aveau idee ca erau ascultati chiar de Seokjin. Acesta le asculta orice cuvant spus, insa nu auzi nimic despre el. Nu era asa important? Nu avea voce? Nu le placea cum suna in 'trupa lor magnifica' care nici nu exista? Seokjin pleaca foarte nervos de la firma. Nu voia sa le mai asculte discutia.
- Namjoon, dar pe bune, vocea lui Seokjin e ca unui inger. Ai ascultat-o? Faptul cum trece de la o nota la alta fara sa strice tempo-ul?
- Nu-mi vine sa cred ca s-a nascut cu vocea asta. Ii iubesc vocea, spuse Namjoon foarte fericit, stiu ca in prezent compune o melodie si chiar m-am uitat peste versuri fara sa stie el si crede-ma, am plans la versuri.
-Jin compune? Chiar ma surprinde baiatul asta.
-Aceeasi reactie am avut si eu, adica nu pare genul sa compuna, spune Namjoon.
-Si ce-ai mai facut in legatura cu voi doi?
-Cam nimic, nu stiu. E asa complicat dar in acelasi timp minunat. De ce naiba mi s-a pus pata pe el? Fix el din toti.., afirma Namjoon putin trist.
-Hei, hei. Nu poti sa-i comanzi inimii, crede-ma. Daca vrei sa stii, cand ma antrenam cu Jungkook si Jin am avut o pasiune secreta pe Jungkook. Eram mort dupa el, pana cand i-am marturisit.
-Staaaiii? Pe bune? Si?
-M-a refuzat si a ramas chiar flatat. Eu unul, nu voiam sa accept asta dar nu voiam sa-l pierd ca si prieten, asa ca am trecut peste.
-Si acum? Te simti inconfortabil cand il vezi cu Taehyung?
-La inceput da, dar acum sunt asa fericit pentru cei doi.
-Si ce sa fac cu Jin? Il vreau asa de mult, dar nu vreau sa stric ceea ce avem.
-Asculta-ma, mai bine sa regreti pentru lucrurile pe care le-ai facut decat pe cele pe care nu le-ai facut.
Dupa discutia lunga, s-au pus de acord sa repete o melodie pe care a compus-o Hoseok.
Pe cand Seokjin era nervos, s-a intalnit cu Taehyung. Acesta era foarte somnoros, avand o noapte lunga alaturi de Jungkook.
- Jinnie hyung! Unde pleci asa nervos? Nu avem repetitii?, spuse Taehyung foarte nauc.
- Ba da, doar ca..
- Doar ca ce..? Hai ca-ti vor trece nervii in timp ce repeti, crede-ma, insista acesta.
- De ce naiba trebuie sa ma convingi cu zambetul ala de copil?
- Nimeni nu-i poate rezista, zambi acesta foarte mandru.
Seokjin si Taehyung se indreapta amandoi catre sala de repetitii, ii gasira pe Namjoon si Hoseok repetand de zori. Isi facura aparitia Jimin cu Jungkook si Yoongi, insa acestia trei erau foarte energici. Fapt ciudat venind din partea lui Yoongi, care el era mereu obosit.
- Baieti, eu cu Namjoon am repetat o melodie compusa de mine.
- Compui melodii? De cand?, se arata interesat Jimin.
- Ai putea sa ne-o canti acum?, spuse Jungkook foarte curios.
- Nu stiu, ar trebui?, se intreba Hoseok foarte speriat.
Namjoon il incuraja ca sa o cante. Zis si facut. Hoseok se duse in centrul salii, se pregati si incepu.
*Ascultati Just Dance de J-hope*
Dupa ce termina, ceilalti l-au aplaudat si s-au dus spre el sa-l imbratiseze.
- Tu chiar ai compus asta?
Hoseok se simti coplesit de complimentele celorlalti, insa simti ca Jin era distant fata de toti, de el. Cu toate ca l-a felicitat, avea impresia ca Jin era suparat.
CITEȘTI
| A strange love story | Namjin
FanfictionCu toate că ei erau diferiți din orice punct de vedere, unuia i s-a pus pata pe celălalt neștiind motivul. Oare asta se putea numea iubire?