Prolog

365 18 5
                                    

     Eram legat cu o camasa de forta si dus pe un carucior asemenea nebunilor agresivi din azile. In afara de cel care ma ducea, am simtit prezenta celor doua garzi din spate care se miscau la fel ca niste pisici silentioase. Nu stiam ce sa fac si cum sa actionez sa scap din acea situatie. Tatal Elissei, persoana pe care am iubiti-o si am incercat sa o protejez cu viata mea, sa fie inca in viata. In capul meu se derulau ganduri antitezice, stiind ceea ce Daria i-a spus in acea zi.

"- Draga mea Elisse, persoana care ti-a ucis parintii, nu e alta decat mine."

     Lacrimi, sange si sudoare au fost varsate in acea zi blestemata. Am fost la un pas sa mor atunci, sunt la un pas sa dau ortul popii acum. Nu, asta nu trebuie sa se incheie azi, aici. Lucrurile nu vor trebui sa se sfarseasca astfel. Poate ca va exista un salvator, un Dumnezeu al asasinilor care ca ma salveze. Dar dupa cate am vazut, cate am trait, si dupa cate batalii am dus, am obosit efectiv sa sper. Cred ca de data aceasta sunt nevoit sa renasc.

Ordinul: RenastereaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum