Romanticul fară speranță și luptătoarea singuratică

Prolog

- Adrian, Adrian,Adrian, esti bine ? repetand Mihai, colegul de muncă al lui Adrian în timp ce mișca mana prin fața ochilor acestuia ca sa il trezeasca la realitate.

      Adrian era blocat in totalitate, privirea acestuia in neant era de speriat, de parca ar fi vazut un strigoi. Însă după încă câteva încercări ale lui Mihai, Adrian se trezește brusc din starea acestuia scuturându-și puternic capul de parca ar fi incercat sa scoata acele ganduri care il întemnițaseră.

-Da ? Ai zis ceva Mihai ? s-a repezit sa-i răspundă Adrian fără să stie ce s-a întâmplat. 

-Cheia de 22, Adrian, cheia de 22 ! îl apostrofă Mihai încercand sa evite subiectul momentan.

       Mihai era un mecanic iscusit, un adevarat maestru, mainile lui dibace ar fi putut dezasambla o masina intreaga si ar putea sa o refaca lafel de bine. Ochii căprui ai acestuia zburdau de la o piesa la alta deja prezicand urmatoarea lui mișcare, urmatoarea piesa, urmatorul șurub, el era un mecanic tânăr,dar asta facea de când se știa. 

       Pe de alta parte, Adrian era un incepător, abia stia cum sa strângă cheia în mână fără să se lovească, un stângaci autentic în adevăratul sens al cuvântului, dar era un baiat harnic, calm, devotat și dornic sa învețe. Poate puțin cu capul in nori, dar Mihai știa ca acest baiat prezenta un potențial aparte, știa ca daca va munci indeajuns de mult, va deveni mult mai bun ca el.

      Privirea fixă a lui Adrian se indrepta iarăși spre o mașina de vizavi, o mașină pe  care acesta nu o pierde niciodata din privire și nu pentru faptul ca este un împătimit al mașinilor frumoase si demne de laudă ci doar din cauza unei domnișoare cu care acesta a avut prilejul sa discute o singura data la o petrecere, de atunci fașcinația acestuia pentru ea era crescândă. 

      Deși Mihai a observat unde tot privește  Adrian cu atâta fașcinație, însă nu putea întelege pe deplin ce sentimente   sălășluiesc în sufletul acestuia. Îi se părea o pură copilarie, o dragoste de moment, o iubire de la distanță, ca și cum ai privi o sirenă dincolo de un geam de sticlă. Vă puteți vedea reciproc, dar nu vă puteți atinge.    Mihai a considerat intotdeauna ca Adrian este un baiat inteligent ba chiar înțelept,dar  fetele nu ar fi ales niciodata un mecanic care muncește pentru minimul pe economie, cel putin nu o fată ca aceea. 

       O chema Monica, a fost crescută într-o familie bogată, a avut parte de cele bune condiții atat materiale cat si de invătământ, insă săraca de ea își pierde tatăl in timp ce facea ultimul an de facultate. Nu a iubit decat un singur băiat in liceu și acela a  ales-o pe cea mai buna prietenă a ei, așa ca a ramas singură până in ziua de astazi,  daca nu ști povestea te poate pune pe ganduri  întrebarea : "Cum o fată ca aceasta poate fi singura ?" . 

      Ea era o femeie de succes, terminase facultatea, se angajase la o firma  privată  ce tine de relațiile publice internationale și călătorea suficient pentru a reprezenta diverse firme in alte tări, câștiga într-o lună mult mai mult decat ar fi câștigat Adrian in 4 luni, iar ea, ea își dorea tot ceea ce era mai bun pentru ea, insă nu cred ca se gandea la posibilitatea unui partener, singurătatea era ceea ce stia ea cel mai bine.

      Adrian era un romantic incurabil, iar ea era o luptătoare singuratică.