Necunoscuta

Capitolul 1 - Trecutul

- Cum să merg la bal? Nu cunosc pe nimeni acolo.

- Te rog, te rog Ade. Oricum toţi vom purta măşti şi există o regulă ca nimeni să nu-şi scoată masca indiferent de ceea ce se întâmplă, încearcă Natalia să mă convingă să particip la balul mascat organizat de firma la care a reuşit să se angajeze luna trecută.

Natalia este prietena şi colega mea de apartament. Locuim împreună încă de la începutul anului, când tatăl ei a insistat să schimbăm micuţa camera din cămin unde fusesem repartizate, cu luxosul apartament pe care i-l cumpărase anul trecut, dar în care ea nu voia să locuiască singură.

În curând ea termină facultatea iar eu trebuie să readuc în discuţie mutarea mea înapoi în cămin pentru următorul an. Am tot amânat acest lucru pentru că ultima oară discuţia pe această temă s-a terminat destul de prost, cu urlete şi ţipete atât din partea mea cât şi din partea ei.

Este o fetiţă răsfăţată care nu a dus lipsă de nimic niciodată. Părinţii ei i-au făcut toate poftele şi au ajutat-o de fiecare dată când a avut nevoie.

În comparaţie cu ea, eu sunt exact opusul. Nu am părinţi care să mă ajute, de fapt nu am pe nimeni care să mă ajute. Am rămas singură pe lume încă de la vârsta de zece ani când ai mei au murit într-un cumplit accident de avion. Singurul lucru care mi-a rămas este casa în care am copilărit, casă în care acum locuieşte mama tatălui meu pentru că eu nu aş avea acest drept. Şi acum îmi răsună în urechi cuvintele ei: "Tu nu eşti nepoata mea. Nici măcar maică-ta nu ştia cu cine te-a făcut. Dispari din casa mea şi să nu mai aud niciodată de tine! Din vina ta mi-am pierdut băiatul. Eşti o criminală!"

Şi pentru că alte rude nu aveam, am locuit pe la diverşi prieteni de-ai părinţilor, prieteni care la început erau foarte amabili şi dornici să mă întreţină dar când aflau că nu am banii pe care credeau ei că îi am, se debarasau imediat de mine. Singura mea activitate în tot acest timp a fost să învăţ. Mama îmi spunea tot timpul că oamenii puternici sunt oamenii care ştiu mai multe lucruri decât ceilalalţi. Am terminat cu brio cel mai bun liceu din oraş iar peste un an termin şi facultatea de architectură. Este o pasiune moştenită de la tatăl meu care conducea o prestigioasă companie de arhitectură din ţară. După ce el a murit prietenii lui au avut grijă să o distrugă. Nu mi-a mai rămas nimic de la el şi tot ceea ce-mi doresc este ca într-o zi să pot să continui visul lui şi să am propria firmă.

Pentru Natalia eu reprezint sora mai mică pe care părinţii ei au refuzat să i-o dăruiască, prietena adevărată pentru că celelalte prietene sunt doar nişte mincinoase, confidenta ei atunci când "mama este ocupată", partenera ei atunci când se răzbună pe vreun iubit dar şi profesoara care o meditează la materiile la care nu avea chef să înveţe singură chiar dacă specialitatea ei este dreptul. Nu pot să o refuz şi ea ştie acest lucru. Am acceptat toate propunerile ei așa cum am acceptat și numele Ade, pentru că ea spune că mi se potrivește mai bine decât Sabrina.

M-am agăţat de ea în speranţa că nu voi mai fi singură iar ea a ştiut să profite din plin de această slăbiciune a mea, chiar dacă îmi lăsa mereu impresia că eu sunt cea care are ultimul cuvânt.

- Ok, ok. Când trebuie să fim gata? cedez ştiind că nu voi avea nici o şansă să scap.

- Diseară, la ora opt. Avem suficient timp să mergem la cumpărături şi să ne pregătim, îşi freacă mâinile bucuroasă precum un copil mic aflat în faţa vitrinei cu jucării.

- Cumpărături? De ce cumpărături? mă plâng chiar dacă ştiu că este în zadar.

- Avem nevoie de haine noi, haine pe care le purtăm doar în seara asta. Ţi-am spus că nimeni nu trebuie să fie recunoscut nici în timpul balului şi nici după. Tot ceea ce se întămplă la bal rămâne la bal. Hai să mergem pentru că timpul zboară. Tic-tac, tic-tac... repetă neîntrerupt pâna când ajugem în parcare şi după ce ne ocupăm locurile bine stabilite în maşina, adică eu pe scaunul şoferului şi ea în dreapta, mergem la mall-ul din apropiere.