Vampire Romance 3: Queen of the night

Capitolul 12

Imediat, usa s-a deschis si in fata noastra a apatut o fata de vreo 20 de ani, imbracata intr-o rochie alba cu imprimeuri florale, iar parut ei castaniu, lung era desfacut, curgand pe spatele sau. Fata ne-a privit rapid pe amandoi, apoi si-a fixat privirea catre mine, incetand chiar si sa clipeasca. Ma privea insistent, iar in ochii ei se vedea ca este uimita, dar si confuza. Si eu eram foarte confuza, pentru ca nu stiam de ce ma priveste in acest fel. Cu siguranta si Stefan era confuz. Cum altfel ai putea fi intr-o situatie atat de ciudata ca aceasta?

-Buna. Numele meu este Elena, iar acesta este Stefan, am spus eu spargand linistea.

-Buna, raspune fata, parca putin mai confuza decat inainte, dar incetant sa ma mai priveasca.

-Esti cumva Claire Kenish? intreaba Stefan.

-Da,eu sunt. Cu ce va pot ajuta?

-Sutton a spus ca putem sa stam aici pentru un timp, daca si tu esti de acord, bineinteles, zise Stefan.

-Desigur, spuse Claire incepand sa zambeasca. Poftiti inauntru.

Eu si Stefan am intrat in casa, care era simpla, dar foarte frumoasa si ne-am asezat pe canapea, incapand sa ii povestim lui Claire ce s-a intamplat:

-Eu si Stefan calatorim de ceva timp pentru a ajunge in dimensiunea Lamia, unde, din cate am inteles, locuieste "Regina Noptii", spun eu.

-Dar, de ce o cautati pe regina? intreaba Claire.

-Vrem sa ii inapoiem medalionul, spun eu aratand catre medalionul pe care il purtam, si sa aflam cum a ajuns la noi.

-Pai, dupa cum probabil stiti deja, dimensiunea Lamia este urmatoarea dimensiune, deci veti ajunge acolo destul de rapid. Intre timp, sunteti bineveniti sa stati aici cat timp doriti, zise Claire.

-Iti multumim mult Claire, spuse Stefan.

-Este placerea mea, raspunse Claire zambind. Camera de oaspeti este la etaj, prima usa pe dreapta.

Dupa ce am vorbit cu Claire, am urcat scarile si am intrat in camera de oaspeti, inchizand usa in urma noastra. Ne-am lasat bagajele pe podea si ne-am intins in pat, atipind pentru vreo zece minute. Dupa ce ne-am trezit, ne-am intors unul catre celalalt si am inceput sa ne privim. Stefan a inceput sa imi mangaie fata, apoi mi-a oferit un sarut dulce.

-Stefan, crezi ca ar trebui sa ne ingrijoram? il intreb eu.

-De ce spui asta?

-Pentru ca atunci cand m-a vazut pentru prima data, Claire m-a privit cam ciudat. Daca "Regina Noptii" este un monstru la fel ca si Clarke? Sau chiar mai rau.

-Chiar daca ar fi asa, atata timp cat suntem impreuna putem trece peste orice. Dar trebuie sa gandim pozitiv.

-Ai dreptate, i-am spus eu, asezandu-mi capul pe pieptul lui.

Dupa cateva minute in care am ramas asa, imbratisati, Stefan s-a ridicat incet.

-Eu ma duc sa fac un dus, a spus el.

-Ok, i-am raspuns eu scurt.

Dupa ce Stefan a intrat in dus, eu am iesit din camera, inchizand usa in urma mea, si am coborat la parter. Am zarit-o pe Claire, care era asezata la masa, cu o carte in mana.

-Hey, rostesc eu incet apropiinedu-ma de ea.

-Elena, buna.  Cum ti se pare casa?

-Este foarte frumoasa. Multumesc din nou pentru ca ne lasi sa stam aici.

-Este placerea mea, am mai spus asta. Chiar nu este nevoie ea imi multumesti.

In mod normal as fi continuat sa mentin discutia cu subiecte banale, insa instinctul meu, condus de o dorinta  arzatoare de  a obtine cat mai multe raspunsuri, nu imi permitea acest lucru.

-Claire, de ce iti face atat de mare placere ca eu si Stetan, doi straini pentru tine, stam in casa ta? Tie si tuturor celorlalte persoane pe care le-am intalnit, am rostit eu direct, fara nici o ezitare.

-Chiar daca tie ti se pare ciudat acest lucru, pentru noi este o onoare sa va ajutam pe tine si pe Stefan.

-Dar, de ce?

-Pentru ca voi doi sunteti primele persoane ca au iesit din dimensiunea Obscuro. Au intrat multe persoane, multe fiinte supranaturarle din o multime de dimensiuni, dar nimeni nu s-a intors. Fratele meu...el...a mers acolo. Acum trei luni. Crezi ca mai exista sanse ca el sa fie inca in viata?

-Claire, imi pare atat de rau dar...nu mai era nimeni acolo. Inca nu pot sa cred ca eu si Stefan au reusit sa scapam cu viata. A fost un miracol.

-Chiar a fost.

-Atunci , de asta ma priveai asa mai devreme?

-Asa? Asa cum?

-Surprinsa. Pentru ca nu te asteptai ca cineva sa iasa cu viata din dimensiunea Obscuro?

-Chiar nu ma asteptam. Nimeni nu se astepta. Dar nu te priveam asa din acestem motiv. Te priveam asa pentru ca...pai...semeni cu alta persoana.

-Cineva pe care cunosti?

-Nu, doar cineva de care am auzit.

-Ok.

Dupa terminarea conversatiei am salutat-o pe Claire si am urcat inapoi in camera, unde era Stefan care tocmai terminase sa se imbrace.

-Ce zici sa ne plimbam putin? ma intreaba Stefan.

-Suna bine, dar cred ca voi incerca sa dorm, ii raspund eu.

-Dar este forte devreme. Esti obosita? Te simti rau?

-Chiar deloc, dar de fiecare data medalionul mi-a aratat unde este portalul in timp ce dormeam, printr-un vis.

-Ai dreptate. Eu ma duc jos, mai vorbesc cu Claire si te las sa dormi.

Dupa ce acele ultime cuvinte au fost rostite, Stefan a iesit din camera, inchizand usa in urma lui, iar eu m-am asezat pe pat. Nu eram deloc obosita, ba chiar din contra. Ma simteam plina de energie. Deci, nu mi-a fost deloc usor sa dorm. Dar, dupa ce m-am tot foit de pe o parte pe alta pentru mai mult de jumatate de ora, am reusit in sfarsit sa adorm.

_________________________________________________________________________________________

Am revenit!!! Deci, cum vi s-a parut acest capitol? Va place cartea? Mai am putin si o termin. Vreti sa continui seria?
Astept raspunsurile voastre.