Am ajuns acasă mult mai devreme decât îmi propusesem iniţial şi îl sun pe David, singura persoană care mă poate ajuta să-mi limpezesc gândurile.
- Salut! Ai treabă? îl abordez imediat ce-mi răspunde.
- Sebastian? îmi răspunde uşor dezorientat. Salut! Parcă erai ocupat în seara asta?
- Poţi să vii până la mine?
- Acum? Ai înebunit? Este miezul nopţii!
- Coboară-ţi fundul până la mine sau urc eu la tine! îl ameninţ ştiind că preferă întotdeauna prima variantă.
Deja mi-l imaginez pe hol îmbrăcat doar în pijama şi încălţat în papucii de casă, coborând pe scări cele două etaje care despart apartamentele noastre. Deschid uşa înainte de a pune el mâna pe clanţă şi îl trag înăuntru.
- Ce este atât de grav încât să nu mai suporte amânare şapte, de fapt în curând chiar şase ore? mormăie somnoros privind ecranul telefonului.
- Cred că am găsit-o! îl anunţ zâmbind şi plin de speranţă.
- Aha, îmi face semn să continui aşezându-se mai bine pe canapeaua confortabilă.
- De fapt nu ştiu dacă este ea dar avea acelaşi miros şi...
- Vrei să spui că tu crezi că Dora este tipa de la bal pentru că are acelaşi miros ca ea?
- Nu vorbesc despre Dora. Uită de ea. Nu mă mai interesează.
- Observ asta. Apropo. Nu trebuia să fi cu ea acum? Iar eu trebuia să fiu în pat, îmi aminteşte somnoros şi nu-mi dau seama dacă este treaz sau doarme vorbind.
- Nu mai este nici o petrecere mâine aşa că nu trebuie să mai dormi, îl mint eu şi-l văd cum face ochii mari privind nedumerit la mine.
- Nu se poate? Te rog, te rog. Nu anula petrecerea asta, mă priveşte rugător şi nu reuşesc să-mi dau seama de ce este atât de disperat.
Sigur are ceva de gând, ceva ce probabil mă include pe mine. În ultima vreme tot încearcă să-mi facă lipeala ba cu prietena logodnicei lui, ba cu colega sau cu verişoara. Nici nu mai ştiu numărul tipelor cu care a m-a obligat să mă întânlesc şi doar pentru prietenia care ne leagă am acceptat.
- Acum că am reuşit să te trezesc poate eşti şi atent la ceea ce spun eu, îi reproşez nervos şi mă aşez pe fotoliul din faţa lui.
- Ok. Sunt numai ochi şi urechi.
- După cum ştii, la insistenţele celui mai bun prieten al meu, am acceptat să mă întânlesc cu... Dora. Parcă aşa spuneai că o cheamă?
- Să trecem peste, mă îndeamnă nerăbdător.
- Şi cum spuneam, când am intrat în restaurant m-am întânlit cu ea. De fapt nu a fost chiar o întânlire. S-a lovit de mine când a vrut să iasă şi atunci i-am simţit parfumul. Avea acelaşi parfum ca în seara aceea.
- Ai vorbit cu ea sau doar crezi tu că este ea.
- Nu am apucat să vorbesc ceva cu ea pentru că a ieşit imediat pe uşă şi a dispărut. Trebuie să mă ajuţi să o găsesc.
CITEȘTI
Necunoscuta
General Fiction„Viața mi-a demonstrat că atât cuvintele cât și sentimentele sunt sfinte. Eu nu mă joc cu ele. Și, DA. Sunt foarte sigur pe mine atunci când spun ceea ce simt."
