A periculo animam viventem

Capitolul 1

În urmă cu o sută treizeci și cinci de ani, în anul 1884, într-un conac aflat în mijlocul păduri, locuiau trei frați. Ei proveneau dintr-o familie de vampiri dar doar Amara una dintre cei trei frați omora oameni. Majoritatea cetățenilor care se plimbau prin zona în care se afla conacul, credeau că fusese abandonat. Unul dintre cetățenii curioși se gândise să se ducă în conac, iar când reușise fusese omorât. Amara când comitea o crimă nu se îngrijora că va fii arestată, știind că nu o va bănui nimeni. Elisa și Zack omorau oameni, pentru că aveau un motiv, iar acest motiv era să se hrănească cu sângele lor. Trecuseră secole, iar cei trei frați nu mai locuiau împreună. Amara locuia într-un apartament din alt oraș, iar frații ei fuseseră omorâți. În urma unei scrisori primite asta credea. În timpul liceului se împrietenise cu fiica unui afacerist din oraș. Astăzi fiind ziua de luni se pregătea de liceu, între timp Lisa o aștepta.

- Amara! Nu te-ai putut trezi mai devreme? Ar trebui să nu te mai uiți la televizor până la ora 05:30 în timpul liceului.

Îi spune Lisa pe un ton nervos.

- Voi încerca să nu mă mai uit la televizor. Nu vom întârzia!

- Ba da! Mai avem douăzeci de minute.

- Ce ai spune dacă am alerga până în fața liceului?

- Sunt de acord! Haide!

Îi spune Lisa fiind amuzată și începuse să alerge. Amara se enervă și culoarea ochilor se schimbaseră în negru, iar după câteva minute prinsese o viteză. După ce ajunsese în fața liceului în cinci minute, Lisa fusese surprinsă.

- Ai alergat destul de rapid, nu crezi?

- Probabil... Oricum... Ar trebui să mergem în clasă.

Ajunse în clasă, Amara încerca să nu mai aibă culoarea ochilor în negru. Putea să îi omoare pe ceilalți și nu voia să se ajungă la ucideri. Nu își putea controla simțurile de vampir, iar asta o îngrijora. În timpul orelor încerca să se calmeze. Lisei îi dăduse bătăi de cap de când alergase rapid.

- Domnișoară Smith! Vă simțiți bine?

Îi spune unul dintre profesori fiind îngrijorați.

- Mă pot duce la baie?

- Sigur!

- Mulțumesc!

Îi spune Amara în timp ce ieșea din clasă, îndreptându-se spre baie. Ajunsă observase un băiat care omorâse un elev. Când simțise prezența sângelui începuse să se schimbe și culoarea pieli în alb. Băiatul văzând-o își dădu seama că era și ea vampir. Când s-a dus la ea a putut-o recunoaște.

- Ești bine?

- Nu! Ar trebui să pleci!

Îi spune Amara pe un ton nervos.

- Cum te numești? Îmi pari cunoscută...

-Amara, de ce?

- Interesant. Mă numesc Mike Miller.

Îi spune Mike fiind serios și plecând. Amara încerca să se calmeze și îl ignoră pe Mike.