Povestea noastră

Chapter 18 ~Impreuna din nou~

-Iubito!! Mi-a fost atât de dor de tine! Îmi pare foarte rău că am ales să te las singură sper că mă vei ierta vreodată pentru alegerea facută...

Hmm să mă joc puţin cu sentimentele lui.. Dacă el a făcut-o eu de ce să nu o fac oare? Sunt şi eu o persoană mai răzbunătoare ce naiba!

-Şi mie mi-a fost dor de tine! Dar voi avea nevoie de timp pentru a te ierta! Îmi pare rău Ianis...

-Dar mă vei ierta? Nu?

-Probabil...

-Imi pare rău! Să ști că eu te iubesc din tot sufletul meu și am ales să fac asta doar pentru a te proteja nu vreau să mai pățești ceva din cauza mea!

-Am pățit oricum!

-Ce??? Poftim? Cine a îndrăznit să îți facă rău!

-Am fost împușcată în umăr dar... E doar o mică zgarietură din cate a zis tatăl tău..

-Poftim?! Să văd! Vino să mergem la spital! Trebuie să te vadă un doctor!

-Sunt bine, așa a spus tatăl tău că e doar o mică zgarietură, nu necesită atat de mare tam-tam pentru o simplă  zgarietură! Sincer acum!

-Dar..

-Nu Ianis, sunt bine!

-Bine, dar tu îl ști pe tatăl meu?

-Fiule ea m-a adus la voi, eu am găsit-o pe ea, iar ea pe voi am văzut mașina ta, așa că am hotărât să o urmăresc și să o fac să tragă pe dreapta deoarece știam sigur că aceasta este mașina ta și uite că așa mică și firavă cum o vezi tu, la ucis pe Jack, bine a făcut asta doar pentru a mă apăra pe mine, și din cauza mea a încasat un glonț. Dar să ști că i-a bătut măr pe cei doi care erau cu Jack... Nu mă așteptam să fie atât de multă răutate și furie în ea! E o micuță războinică!

-Îmi pare rău iubito că a trebuit să treci prin toate aceste lucruri, știu că dacă rămâneam lângă tine nu erai nevoită să treci prin atât de multe lucruri dar mai știu și că lângă mine nu erai în  siguranță, dar acum mi-am dat seama cât de mare nevoie am de tine în viața mea! Nu pot să continui fără tine, tu ești o parte din mine, iar fără tine nu pot să merg mai departe! Tot ce mi-am dorit a fost doar să te țin departe de probleme, dar am realizat și sunt conștient de faptul că nu pot să te țin departe de mine! Te rog frumos iubito iartă-mă!

-Ianis nu mă mai ruga nu ești un copil de 10 ani care să plângă după ceva! Revino-ti întăreștete, și toate vor fi bine! Acum nu sunt pregătită să te iert... Am trecut prin prea multe lucruri, și trebuie să îmi revin, și trebuie să mă gândesc mai bine, da probabil ai avut dreptate și probabil acela era cel mai bun drum pentru noi, ca tu să fi aici și eu acolo... Sau probabil... nu știu...

-Dacă nu ești pregătită atunci de ce m-ai căutat? m-a întrebat el puțin iritat, și cu o voce puțin mai ridicată, aproape urlând la mine.

-Am făcut-o doar pentru Ray, pentru tatăl tău și bineînțeles  și pentru Klaus, pentru că știu cât de mult țineți amândoi la tatăl vostru așa că! Pentru  asta am făcut-o și pentru încă un motiv pentru ați putea spune în fața cât de lași ești!

-Adică... Tu nu mă iubești?

Deja citeam pe fața lui durerea, durerea cu care mă întreba aceste lucruri, eu eram pe cale să îi sar în brațe de nerăbdare să îi simt brațele în jurul meu, dar nu trebuie să mă concentrez să mă joc puțin și eu cu el, toate se plătesc, și am să îl învăț minte, că nu e bine ceea ce a făcut și poate așa nu o va mai face niciodată! Cel puțin asta sper!