Capitolul 10

44 3 0
                                    

Tot ce pot vedea prin acea deschizatura e întuneric. nici măcar  un strop  de lumina nu se poate distinge.

-Bunico, deschide! 

Nici un răspuns. 

Dintr-o dată, membrele mă lasă, nu îmi mai simt picioarele și cad pe suprafața  tare de pământ. Dau  frâu  liber lacrimilor. Mii  de întrebări  îmi întunecă  gândurile: "De ce? de ce  mi se întâmplă  toate astea? Cu ce am greșit?... ''   dar brusc  ma trezesc  din '' visare '' , o mână  îmi atinge umărul și ma îndeamnă sa ma ridic, printre miile de lacrimi pot distinge 2ochi ciocolatii și o freză  pe care am mai văzut-o  undeva. Este... Zayn. Dar ce căuta  el aici? Cum a știut ca voi fi aici?  Vocea  lui gravă îmi distruge gândurile.

-Ești bine? 

Dacă sunt bine, nu vede ca sunt distrusa..

-Acum sunt bine. 

De ce am spus asta? Proasta... sunt o proastă..

-Atunci hai sa te ducem acasă, e frig aici și s-a întunecat.

  Spune asta, în timp ce își trece o mana prin par. E asa perfect. Din  nou, de ce tot zic asta? E doar... o cunoștință, nimic altceva.

-Dar... De ce ai venit?  îl întreb, cu vocea tremurând.

-Făceam o plimbare  și am auzit pe cineva plângând, m - am apropiat  și.. erai tu.

-Ah.  remarc eu.

***

Ma îndrept cu pași mărunți spre camera mea. Oboseala își arată prezența.  Casc de câteva ori, în timp ce urc scările. Merg pe coridorul care parca nu se mai sfârșește și intru în camera mea.  Intru în dressing, arunc hainele de pe mine  într-un colț  și îmi îmbrac  pijamaua pufoasă. Părăsesc  dressing-ul  și ma îndrept spre pat. Ma  așez comod și mă cufund în lumea viselor.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 25, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Friends or Enemies?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum