Stiți acel moment când te izbește nostalgia trecutului?
Ei bine cam asta vom experimenta în acest capitol.
Deși era o seara rece de iarna, Dominic nu avea somn.
Ceva îl deranja, dar nu își dădea seama ce.
Plictisit și iritat de acea stare a ieșit să se plimbe.
Of:
Încercam să dorm, dar ceva mă deranja, aveam o stare de deja vu și mă irita acest lucru.
Am ieșit să fumez si cu aceasta ocazie m-am dus în vechiul parc pentru a-mi limpezi gândurile.
Era trecut de ora 01:00, iar mie tot nu-mi trecea acea stare.
În timp ce mă plimbam îmi aduceam aminte de copilăria mea, de prietenii mei, dar în special de ea, fata care mi-a fost alături în cele mai grele momente, până când părinții ei au hotărât să plece. Au luat-o de lângă mine, ea era tot ce iubeam mai mult în lumea asta.
M-am așezat pe o bancă și m-am lăsat pierdut în gânduri.
Nici nu am realizat când au trecut orele, golisem pachetul în decursul acelor ore de nostalgie.
Momentele petrecute cu frații mei, când nu aveam un ban de o pâine și fumam țigări la bucată. Pe atunci viața era simplă, lipsită de fricile prezentului.
Cum mergeam ușor spre casă, am zărit o siluetă extrem de familiară, era ea, fata pe care o iubesc enorm de mult sau îmi joacă mintea feste?
