Asta ne împiedică pe noi să fim oameni?
Trăim într-o lume în care nu mai avem standarde de viață, nu mai avem noțiuni de bine și de râu, nu mai diferențiem o faptă bună de o tentativă de cucerire. Gesturile de prietenie sunt tratate cu indiferența iar la cea mai mică greșeală se sparg toate oalele în capul nostru. Oameni caută tot mai mult să fure, să înșele sub orice formă încât a face ceva bun sau a face o faptă bună fără să aștepte o răsplată e ceva de neconceput.
Asta ne împiedică pe noi să fim oameni?
Vedem răutate peste tot, la televizor sunt prezentate tot felul de pseudo-vedete sub formă de modele demne de urmat pentru copiii noștri. Țara e condusă de o mulțime de infractori care mai de care mai meschini sau mai bine pregătiți în arta manipulării si a minciunii. Hoția se legalizează, criminalii sunt eliberați înainte de termen și oameni buni fac ani grei de închisoare pentru fapte pe care nu le-au comis.
Asta ne împiedică pe noi să fim oameni?
În școala copilul din familia înstărită dictează profesorului după bunul plac, pentru că a ajuns să simtă gustul "puterii" de la o vârstă fragedă. În spitale mori pe scaune sau în paturi deoarece nu există "fonduri suficiente pentru dreptul la viață" dar deținutul are asigurată sănătate pentru ca altfel se încalcă drepturile omului. În biserici lumea nu mai vine să se roage ci ca să se întâlnească cu prietenii pe care în timpul săptămânii nu-i întâlnește.
Asta ne împiedică pe noi să fim oameni?
Când vedem o persoană că săvârșește o infracțiune de orice fel prima și prima oară intervine gândul "ce bine că nu am fost eu" și ne continuăm drumul. Când ești prea ocupat să îți petreci timpul cu familia pentru a mai "câștiga" cateva minute în mediul online cu prieteni pe care dorești să-i impresionezi și poate ai uitat că astăzi este aniversarea cuiva drag. Ne frustrăm din lucruri mărunte care apoi ajung sa se reverse asupra apropiaților.
Asta ne împiedică pe noi să fim oameni?
Viața noastră pe acest pământ este un șir de alegeri, bune și....mai puțin bune. De mici și până când murim suntem confruntați cu fel de fel de provocări, fiecare pentru nivelul nostru de înțelegere. Când suntem mici incepem prin a alege ce ne place, cu ce jucarii vrem să ne jucăm, cu cine să ne jucăm și așa mai departe. Lucrurile se complică pe zi ce trece, ajungem de la alegeri juvenile la cele ce ajung să ne definească alegerile viitoare.
Asta ne împiedică pe noi să fim oameni?
Tot ceea ce facem este o alegere pe care o facem în mod conștient sau in mod inconștient. Fie că ne place sau nu să acceptăm asta. Orice decizie ulterioară nu poate schimba ceea ce am ales deja să facem. Dacă nu ne place rezultatul deciziei noastre atunci încercăm sa mascăm acea nereușită cu ceva ce noi am vrea sa fie mai plăcut sau mai pe placul celorlalți. Astfel se creează șirul de alegeri. Nu sunt in armonie dar le peticim.
Asta ne oprește pe noi sa fim oameni?
Alegem să ne ridicăm din pat la prima alarmă sau mai amânăm trezirea cu 10 minute chiar dacă știm că acest lucru ne v-a obliga să ne grăbim și posibil să facem greșeli sau mai rău alte alegeri. Cum ar fii, să nu mai prindem autobuzul de jumate care te duce cu bine la servici sau la școală și ești nevoit să iei un taxi să nu cumva să întârzii. O cheltuială în plus ce putea fii evitată foarte simplu dacă respectam programul de trezire.
Asta ne oprește pe noi să fim oameni?
Șirul alegerilor noastre poate continua, putem alege să închidem televizorul sau să schimbăm postul in momentul în care acesta atentează la integritatea și moralitatea noastră ca oameni. Dar nu, noi continuăm să ascultăm viața oamenilor de nimic si ne irosim acele momente din timpul liber in care am putea dobândii o stare generală, stare fizică sau psihică mai buna. Să ne întărim partea spirituală. Dar nu, asta ar necesita efort.
Asta ne oprește pe noi să fim oameni?
Duhul trândăviei ne copleșește pe toți dar depinde de noi cum ripostăm sau mai rău daca il primim cu brațele deschise. Ispita este la tot colțul, tentații tot mai mari și mai agresive. Nu știm să punem stop impulsurilor noastre. O comparație scurtă ar explica mai bine situația. Impulsurile noastre sunt ca un elefant speriat care aleargă și nu poate fii oprit. Iar rațiunea noastră este călărețul acestui elefant pe care nu a învățat să îl țină în frâu. Cine conduce?
Asta ne oprește pe noi să fim oameni?
Poftele trupești le întrec pe cele spirituale. Oferim o prea mare importanță acestor tentații încât nu reușim să mai dăm ascultare lui Dumnezeu cel care ne-a oferit totul. Vocea Lui nu mai există pentru noi deoarece așa tare ne-am înstrăinat încât inimile noastre se transformă încet, încet în piatră, fără cuvintele lui Dumnezeu nu suntem nimic însă pretindem a fii egali sau mai mari decat El atunci când IL sfidăm. Dar totuși ne iartă si ne iubește!
Asta ne oprește pe noi să fim oameni?
Am încetat să ne mai iubim când am ales persoanele doar după atracția fizică. Am uitat cum e să iubești pentru ca nu mai vedem in jurul nostru asta. Ne-am îndepărtat așa mult de Dumnezeu și învățătura Lui deoarece ne fură mintea tehnologia. Ne îmbolnăvim deoarece nu mai postim și dacă o facem nu o facem cum trebuie și cu severitatea necesară. Ne îndopăm cu prostii și apoi căutăm să ne facă bine domul doctor și daca se poate și pe gratis.
Asta ne oprește pe noi sa fim oameni?
Indiferența ne omoară încet, încet. Ne golește de iubire, ne îndepărtează de Dumnezeu și ne face să fim reci și distanți cu persoanele "apropiate". Ne pierdem stima de sine sub talpa covârșitoare a lumii care caută să ne stingă flacăra vieții. Ne pierdem identitatea de creștini, de popor. Ne deplasam încet dar sigur spre un viitor lipsit de intelesul cuvintelor respect, iubire, dreptate, moralitate, etică, credință. Cât vom mai continua așa?
Asta ne oprește pe noi să fim oameni?
Ne așteptăm ca schimbarea să vină de la altcineva, să facă altcineva demersurile pentru o țară mai curată. Dumnezeu ne oferă soluții si chiar și acuma ne așteaptă cu brațele deschise însă suntem prea orbi și surzi ca să-L auzim și să-L primim și noi pe El așa cum se cuvine. Pentru că sfârșitul vine și doar cu ajutorul lui mai putem să ne salvam în veșnicie. Iubirea și credința sunt singurele arme ce ne-au mai rămas. Caută-l pe Hristos și El v-a venii.
