Secretul Luminii (Misterul Angelinei)

7. Lacrimi

-.-.-.- Ingrid-.-.-.-

Chiar nu mă asteptam să reacţioneze aşa... Credeam ca va fi fericită. Dar nu e deloc aşa. A început să plângă. Speram doar ca Rachel să nu creadă ca e din cauza ei.

Din păcate, dacă a reacţionat aşa... atunci nu-mi pot imagina cum va fi când va afla şi alte lucruri... mai importante. Ori va înţelege de ce i-am ascuns anumite lucruri, ori va plânge mult mai mult. Sincer sper ca e prima variantă.

Am terminat de adus bagajele în casa când doamna Creeper -mda uitasem de ea- a venit să mă intrebe dacă o să mai stau cu Angel sau mă întorc la orfelinat. Se pare că chiar se grăbea să plece. În fine eu nu mă supăr. Și i-am spus că poate pleca. Nici nu a stat pe gânduri. Mâine va trebui să plec și eu dar în seara asta aș prefera să stau cu Angel și Rachel. Este o seara importantă pentru Angel. Va afla multe informații noi și nu cred ca va reacționa prea bine...

~\-Angel-/~

Stăteam în camera de zi alături de asa-zisa mătușa a mea și de Ingrid. Era o atmosferă destul de tensionată sincer. Și dintr-o data Rachel sparge liniștea.

-Deci... Angel... Cum te simți după accident? Am auzit ca ti-ai revenit destul de repede...

-Mda... sunt bine.

-Sincer îmi pare rău că nu te-am putut întâlni mai devreme. Și știu că ești supărată că Ingrid te-a mințit dar a avut un motiv bun, să știi! O să îți povestesc tot stai calmă. Dar acum vreau să nu mai fi supărată pentru ca ceea ce vom discuta este foarte important.

-Am să încerc. Dar mai întâi am niște întrebări. În primul rând pot să îți spun Rachel, nu?

-Desigur. Ok poți pune tu întrebările si eu am să răspund la fiecare.

-Mama mea trăiește?

-Păi... nu știu sigur și e prea complicat pe moment ca să înțelegi. Să zicem că nu e aici acum.

-Am înțeles. Scuze, dar nu știu dacă pot continua așa... am spus dezamăgită, fugind de acolo. Din nou lacrimile au început sa se ivească.

Am ieșit afară și am încercat să mă calmez. Poate era mai bine să fi rămas dar era prea mult. Oricât aș vrea răspunsuri nu am mai putut rezista. Lacrimi amare se răspândesc pe obraji mei palizi, făcând ca vântul sa se simtă mult mai puternic.

Ingrid a ieșit și ea după mine.

-Angel...

Nu vroiam sa răspund. Nu puteam spune nimic pentru că dacă aș încerca lacrimile nu m-ar putea lăsa. Așa ca am stat în liniște și m-am prefăcut că mă uit la stele.

-Angel, uite știu ca ești foarte supărată. Ti-am mai spus. Dar te rog sa asculți ca are Rachel de spus. Să știi că e mult mai important decât crezi. Tu ești mult mai importantă decât știi ca ești. Acum nu e vorba doar de familia ta. E vorba de întreaga lume. Angel, sunt multe lucruri pe care nu le știi. Și asta încercăm noi să îți spunem. Așa ca te rog frumos măcar asculta ce avem de spus după aceea poți face ce vrei cu informațiile dar măcar sa le știi.

Pentru prima data am avut curajul sa mă intorc inspre ea cu lacrimi în ochi. Oricât nu suportam ca altcineva să mă vadă plângând, am înțeles că Ingrid vorbea serios. Nu pot sa plâng pentru tot restul vieții doar pentru ca cineva m-a mințit. Și poate chiar am un rol important în lumea asta. Nu știu care e dar sper sa aflu.

-Bine, mă întorc, am spus într-un final.

Deci... nu am mai postat de un an... știu... sorry. :(

Și știu ca probabil nimeni nu va citi dar în fine. Dacă vă place nu uitați să votați înseamnă mult pentru mine :)