Colț de suflet

Tipa noua

Dimineta ***

Soarele se napustestea deaspura ferestrei mele cu razele lui blande si stralucitore .Deschuzand ochii vad o lumina puternica care imi apare in fata , neputand sa deschid ochii . M-am ridicat si am mers spre baie acolo unde aveam de gand sa fac un dus si sa imi fac tabieturile necesare. Dupa un tim de aproximativ 10 minute am iesit din baie imbracandu-ma in ceva lejer , o pereche de pantaloni albatri scurti , un tricou cu animati pe el si o pereche de tenisi negri cu care ma incaltasem. Asa avea de gand sa inceapa prima mea zi in Cluj . Aici ma aflasem deoarece intrasem la facultatea mult dorita . Am plecat spre laboratorul unde aveam prima ora . Indreptandu-ma spre laborator , ma ciocnispem de cineva .... la cat de proast si neatenta pot fi , nici nu stiam pe cine lovisem.

-Scuze , am fost neatenta pe unde mergeam , spun eu cerandu-mi scuze .

-Nui nimic , se mai intampla . Auzisem o voce groasa si atat de dulce. Radicand privirea vadun zambet aparandui pe chip era un tip cu ochii ca a unui ocean infinit de mre se putea opserva cum valurile se zbat la tarmul acestuia , un chip plaid dar atat de fin , parul ca razele soarelui diminetii si un corp bine sculptat . Era atat de dragut , si mda.. cred ca am inrosit putin obraji mei transormanduse in bujori din cauza emotiilor avute .

- Adam imi pare bune , spuse el trezindu-ma din gandurile mele si imi zambise.

- Luiza , asemenea . Ii raspunsem zambindu-i inapoi .

- Unde ai prima ora ? Imi sune el pe un ton calm .

- Sus la etajul 2 . Tu ? Ii zambeam in continuare nu ma putem opri , ochii aia ma fermecau .

- A deci inseamna ca vom avea ora impreuna , noi indreptandune spre laborator .

-Se pare ca da . Inac odata imi cer mii de scuze . Ii raspun, timida .

- Te rog nu te mai scuza ca nai dece se mai intampla neatenti ori ce om le poate face .

-Parinti tai au fost de acord cu decizia ta de a veni la facultate ?

-Ok spun eu zambindui larg si surinanduma . Doamne ce proast pot fi mia zis frumos baiatu ca nua dece sa imi cer cuze dar eu ca proasta inca mai imi cer scuze . ,, Fi mai dezghetata . " imi spune constinta .Asa ca hotaradem sa fiu mai deschisa iar auzind intrebarea lui hotarasem sa ii spun tot dar tot .

- Mda .. aici e mai complicat . Parinti mei au decedat cand aveam eu 11 ani . Iar de atunci am stat intr-un orfelinat 7 ani , 7 ani in care ii era enorm de dor de parinti mei si la varsta de 15 ani incepusem sa ma drogez . In momentul acela simteam ca nu mai are rost sa traiesc fara ei . Apoi la 18 ani mi-am luat viata-n maini si am mers sa ma angajez pantu ami inchiria o garsoniera . Scoala imi mergea de minune . Iar acum imi doram foarte mult sa intru la aceasta facultate asa ca am pus mana pe care si am invatat . Acum uitama aici , am intarat si la facultate si am tot ce mi-am dorit si sunt mandra de mine ca am putut sa ma ridic si sa merg mai departe , chiar daca si acum le simt lipsa parinilor mei , incepand eu sa ii explic am ajuns in laborator ne-am asezat in aceeasi bana , povestindu-i in continuare . Terminand ce aveam de spus imi trag aierul in piept si simtindupa mutin mai bine dupa ce ma eliberasem putin , asteptandul pe el sa isi spuna povestea .

- Imi cer mii de scuze daca stia nu aduceam acest subiect in discutie . El in contunuare crandusi scuze era atat de dragalas parca era un copil mic care o ruga pe mama sa il lase la joca . Si instantaneu mi-a aparut un zambet in coltul guri.

- Stai linistit nu e nici o problema . Ma bucur ca mai ascultat ce aveam de spus . Deci mi se pare ca il cunosc de o viata jur . Dar il cunoscosc de mai putin de 5 minute . Ori cum dragut tipul .