Note.Cugetari.Idei

Crima morala

E seara. Incepi a te plictisesti teribil. Schimbi melodiile din playlistul tau atat de repede incat nici nu-ti dai seama daca-ti place sau nu-ti place ritmul melodiei.Esti fara vlaga si iti doresti sa faci ceva,dar ce sa faci la o ora asa tarzie ?Asculti muzica,deja faci ceva. Te joci cu catelul tau care a gasit cel mai bun mijloc de a-si pierde timpul,doarme. Doarme atat de profund incat ii auzi respiratia si mai ca esti gelos ca nu-ti este si tie somn. Pana la urma gasesti melodia mult cautata, melodia care-ti trezeste simturile si iti reda cheful de viata. Dar vremea de afara nu-ti permite sa faci nicio miscare,asa ca te decizi sa scrii.

Despre ce sa scrii azi?Toata lumea scrie,de ce ai fi tu mai speciala ca sa te remarci cu gandurile tale banale?Dar pana la urma,nu trebuie sa fii remarcat,ci trebuie sa fii tu insuti.Restul doar te judeca si incearca sa te omoare moral putin cate putin. Cum spunea cineva,o crima morala e mai puternica decat una fizica.Se pare ca am gasit subiectul din seara aceasta: crima morala.

Poate va intrebati ca si mine,exista crima morala? Da,exista. Am stat si am analizat aceasta notiune in urma unei predici tinute de o persoana care ne indemna sa ne iubim,sa nu ne distrugem fratii. Crima morala presupune aducerea de injurii,distrugerea onoarei fratilor nostrii,dar si gandurile rele adresate lor. Imi pare rau ca traim intr-o societate in care iubirea a ajuns sa fie de ordin material: daca ai bani,te iubesc,daca nu ai,nici nu te bag in seama. E o aberatie mondiala care insa functioneaza ca lege sociala. Astfel, din invidie ca celalalt are,sau ca celalalt poate,incepem sa-l vorbim pe la spate,sa inventam lucruri care sa-i afecteze imaginea,sa-l distruga psihic. Cam asta inseamna pe scurt,crima morala. Nu putem spune ca nu se intampla lucrurile acestea intr-o societate condusa de bani. Banii ne invrajbesc,banii aduc ura intre frati,banii alunga iubirea. Iubirea poate fi atat de simpla,incat banii nu-si mai au locul. Dar noi nu mai stim sa cautam iubirea, sa o intretinem, sa o cultivam si sa o oferim aproapelui. Suntem atat de ocupati incat nici gesturile elementare nu le mai facem. Nu stim sa ne cerem scuze,sa multumim,sa zambim. Nu stim sa ne bucuram de viata,nu stim sa traim in armonie cu natura.Afirmam ca stim,dar nu stim nimic. Insasi noi oamenii suntem nimic,dar pretindem ca suntem importanti,ca suntem cineva,dar suntem micimi intr-o lume creata de ceva mai puternic decat ne putem imagina. Dumnezeu: El e singurul care ne poate invata sa iubim si sa primim iubire,dar nu mai credem in Dumnezeu. Ne credem puternici,dar fara EL suntem pierduti.

Ar trebui sa ne schimbam atitudinea,sa incetam a mai fi rai,sa iubim tot ce ne inconjoara si sa apreciem mai mult viata,acest dar care ne poate fi luat intr-o fractiune de secunda.