Written In The Scars

27. Surpriză

- Sigur nu mai mănânci?

- Sam, nu. Ma întrebi asta de 10 minute.

- Îmi pare rău. Încerc doar să-

- Știu...

- Bun. Dacă nu mai vrei, am o surpriză pentru tine.

Ochii mei s-au luminat precum o instalație de Crăciun. Ce putea fi?

Îl vad ca trimite rapid un sms după care îmi zâmbește.

- Sper că asta o să te facă să te simți mai bine.

- Doamne ajută, mă ți la ușă un secol!!

Casey?

Casey!!!

M-am întors cu lacrimi în ochi și am sărit la gatul ei.

Prietena mea.
Prietena mea e aici.

Plângeam, normal... Nu mă așteptam la asta. Casey fusese plecată de câteva luni în Canada, la părinții ei. Bineînțeles, am pus-o la curent cu tot ce s-a întâmplat, însă nu vorbisem atât de des precum mi-aș fi dorit. Asta era doar vina mea. Am fost mult prea preocupata de problemele mele și de dramele cu Jack și sm ignorat-o pe cea mai buna prietena a mea. Chiar îmi era rușine de acțiunile mele din ultima perioadă.

- Scumpo, de ce plângi?

- Case, îmi pare rău că te-am neglijat.

- Mia...nu ai făcut-o. Te rog nu mai plânge și pentru asta.

Mi-a șters lacrimile privindu-mă cu compasiune. Rănile mele nu erau încă vindecate deci îmi imaginez că arătăm în ultimul hal.

*

Sam plecase, nu știu unde, dar sper că nu să îl bată pe Jack.

- Mulțumesc că ai venit.

- Cum aș fi putut să nu o fac. Mia... Jur că îl omor pe Gilinsky. Uită-te ce ți-a făcut.

- E și vina mea.

- Să nu aud. Orice ar fi zis, și crede-mă, orice în lumea asta ai fi zis, nimic nu justifică faptul că te-a lovit. Și mai ales, că te-a lovit în halul asta. Ști că nu te pot duce așa acasă, nu?

- Știu... Mama ar înnebuni.

- Deci bănuiesc că stăm pe capul lui Sam până te vindeci.

- Cred că e obișnuit.
Radem la unison, după care Casey devine brusc serioasă. Asta însemna de obicei că îi trec ceva idei prin căpșorul ei ala minunat.

- Și spune-mi... Cum stă treaba cu Sam?

- La ce te referi?

- Pai ști tu... După ultima fază dintre voi doi. Și faptul că el mereu a fost îndrăgostit de tine, cred că e ti-

- Woah, Woah... Îndrăgostit de cine?

- Oh, lasă-mă, fata dragă. Nu știu dacă trăiești sub o piatră sau pur și simplu Jack ți-a afectat creierul. Nu ai cum să nu vezi, Mia... Sam te iubește, mereu a făcut-o. Crezi că ar fi fost lângă tine în momentul ăsta în alte circumstanțe? Ai fost oarbă... Sam a plecat pentru că nu putea să te mai vadă cu Jack... Și totuși, el a fost primul care a sărit în ajutorul tău. Și mă refer, a fost primul, mereu. Și ști asta. Nu înțeleg de ce mă pui să ți le înșir eu acum într-un discurs lacrimogen.

- Nu știu ce să zic... Efectiv nu mai știu ce e cu viata mea, ce să fac sau încotro mă îndrept.

- Eu cred că ști, iubire. Doar că nu vrei să recunoști.

- Să recunosc ce, Casey?

- Îl iubești. Asta să recunoști! El e bărbatul de care ai nevoie, Mia! Ai trecut prin atâtea cacaturi, și pentru ce? Pentru un om care nu se va schimba. Sper că ști asta, Mia... Jack nu se va schimba. Iar dacă tu îi vei da din nou o șansă, nu am gând să mai fiu martor la distrugerea ta. S-a întâmplat de prea multe ori.

- Crezi că nu știu? Dar nu e atât de ușor să îl uit.

- Este. A fost până recent când a apărut aici cu cățelușul lui. Erai bine. Și dacă nu vrei să îl pierzi definitiv pe Sam, gândește-te bine.

O îmbrățișez strâns, știind că are dreptate și nu face altceva decât să mă ajute.

- Acum, haide să îți acopăr vânătaia aia de la ochi. Nu te pot privi.

**

Știam ca tot ce tocmai ieșise din gura lui Casey era adevărat. Știam că trebuie să renunț la Jack și eram hotărâtă să o fac, însă nu știam cum să încep. Probabil prin a nu mă mai gândi la el. Iar faptul că Sam e îndrăgostit de mine... Mă derutează. Mi-a spus-o când a plecat, dar nu credea că el chiar vorbește serios. Voiam să vorbească serios. Înăuntrul meu, voiam să mă iubească. Dar asta însemna că sunt cea mai mare egoistă. Cum să îmi doresc să mă iubească un bărbat, când gândul meu e la altul. Ce fel de tortură era asta pentru Sam? Una pe care probabil o indurase de mult timp. Nu știu ce se ascunde în sufletul lui, dar aș vrea să aflu. Pentru prima data mi-aș dori să știu ce simte el, nu să vorbim despre problemele mele.