"Depresia e cea mai buna prietena..."

13 3 1
                                    

Dupa ce s-a sunat, m-am dus spre ora de pictura. De data asta, am stat lângă Alice... avem ceva joc care ne consideram frati.
Cand a venit doamna sa recapitulam si supa aceea sa desenam, am întrebat-o:
-Stii ce-am pățit?
-Ți-ai luat friends zone de la Emilly?
-Pai... am... da...
-Uite, stiu cum te simți...
-Fericit?? intreb eu cu mare speranța.
-Nu, trist. Crezi ca nu mi-am dat seama? De cand te imbratiseaza ea tu mereu sa afli daca te place! Si, tu, nu ți-ai dat seama ca o iubești! Nici nu vroiai sa afli sau sa stii... e ca si cum...
-"Dragoste pe naiba"?
-Ammm... nu stiu sigur. Dar, ce stiu eu mai exact e ca tu ai rămas dezamăgit ca ea nu te place, sperând sa zică ceva de genu "habar n-am" si dupaia sa surâdă sa sa se înroșească... sa-ți mai zic ceva...  depresia e cea mai buna prietena a ta... tine minte asta... te rog...
-Wow!
In timp ce desenam, am ascultat o melodie de a ei depresiva si... ii destul de ok melodia.
Dar, tot ce stiu eu e ca are dreptate... m-am indragostit de ea fără a-mi da seama! Si asta numesc eu din propria mea experiența: "Dragoste pe naiba". Dar, întrebarea cea mai mare e: oare se va mai scrie ceva in carte in afara de următorul capitol, viitorul? Si dupa, gata cartea?? Atât? Nu stiu, dar povestitorul știe precis!

Dragoste pe naibaWhere stories live. Discover now