- AAAAAAAAAAAAAAAA..
Țipătul nebunei de Andreea se aude de pe holul hotelului. Se aud bătăi disperate în ușă, așa că mă dau jos din pat și apoi merg să deschid ușa.
- Ce ai, nebuno? o întreb iar ea îmi sare în brațe.
- Cum ce am, retardato? Mi-a spus Vlad.
- Ce ți-a spus Vlad?
- De bebeluș. Felicitări, draga mea! Deci, eu sunt nașa, da? Și eu îi voi pune numele, altfel mă supăr, vorbește atât de repede încât nu reușesc să procesez ceea ce spune.
- Da, cu siguranță, tot ce ai zis tu acolo..spun zâmbind.
- Și, cum te simți?
- Sunt..bine, cred. Adică sunt foarte emoționată. Iar Cristian e așa ciudat, dar așa drăgut în același timp. Gândește-te că am venit de la spital de aseară și el nici nu mă mai lasă să mă ridic, am mâncare la pat.
- Îi trece lui nebunia, stai liniștită, spune Andreea râzând. Apropo, intr-o oră mergem la plajă, pentru că mâine oricum plecăm, avem liceu, spune și își dă ochii peste cap.
Din perspectiva lui Cristian:
- Coaie, îți dai seama că o sa ai un copil? Trebuie să devi mai responsabil.
- Da, coaiemiu, știu. O să fiu cel mai bun tată, nu-ți face tu griji, îi spun lui Vlad.
- Și nu trebuie să mai fi o moară stricată toată ziua. Nu o mai stresezi pe Mara.
-Știu, îi răspund calm.
- Și gata cu nopțile voastre pierdute în scopuri știi tu, neortodoxe, zice râzând.
- Știi ceva, vezi-ți de treaba ta, taci dracului.
- Eu tac, dar și când te prinde pe tine cheful și ea nu poate..
-Taci..
Din perspectiva Marei:
-Eu merg la Vlad al meu, ne vedem intr-o oră, jos, la recepție.
- Okay, îi spun iar apoi o las să plece si eu merg să îmi caut alt costum de baie.
Mă pun pe jos lângă valiza uriașa cu haine și aleg un costum mai simplu.
Mă bucur de timpul singură, pentru că uneori mai am nevoie și de el. Să mă gandesc la tot ceea ce se întâmplă, să îmi limpzesc gândurile.
Deși venirea bebelușului aduce și câteva necazuri, cum ar fi și faptul că nu cred că voi mai putea intra în bacalaureat, nu pot să nu mă bucur. O să am totuși un copil cu persoana cu care mă văd fericită toată viața.
Și limpezirea gândurilor s-a dus repede căci aud bătăi în ușă. Cred că e Cristi.
Mă ridic de jos, iar apoi merg la ușă. Când deschid nu văd pe nimeni. Mă uit prin jur confuză. Înainte să închid ușa văd un plic și un trandafir roșu pe jos. Îl ridic și într-un colț că scrie "Adevărul" cu majuscule. Să fie oare ce aștept eu sa fie?
Intru în cameră, mă așez pe pat, și desfac plicul. Înainte să scot ce era în el, mă trece un fior pe șirea spinării.
Îl scot în cele din urmă și găsesc un stik pe care scrie cu roșu "-J". Eram sigură.
Trebuie să merg la Andreea, să îi cer laptopul, pentru că nu îl am pe al meu. Poate că e timpul să îi spun ce mi se întamplă.
Perspectiva Andreei:
- Deci ca să îmi fie mai clar, acest "J" îți dă mesaje și te amenință de o lună, și tu nu mi-ai spus? o întreb deși știu răspunsul.
- Erai ocupată cu nunta, și oricum nu voiam să îi spun nimănui.
- Cum spui tu. Dar ești sigură că vrei să vezi ce e pe stik-ul ăsta? Cine știe ce poți afla.
- Sunt sigură. Vreau să inchei odată la dracu' toată situația asta. Sper că asta să fi fost ultima dată când aud de "J".
- Sper și eu, îi spun iar apoi bag stik-ul în laptop.
Rămân șocată când văd videoclipul. E Cristi cu o blondă, într-o cameră de hotel. O iau pe Mara în brațe instant. Nu vreau să știu ce e în sufletul ei acum.
- Cum a putut să-mi facă asta? mă întreabă plângând.
Înainte să pot deschide gura se aude ușa. Întră fix cine nu trebuie. Sunt Vlad și Cristi.
