Între timp, Dya își pregătise ghiozdanul, aruncându-și două caiete la întâmplare și punându-și agresiv căștile în urechi. Muzica rock, țipetele, strigătele și vocile din capul Dyei nu o ajuta-o deloc pe aceasta să se mențină pe picioare în timp ce trăgea cu poftă din țigară.
Știa că azi avea să o vadă pe Miru, Tae, Jungkook și chiar și Yoongi, dar nu îi păsa..nu mai era little ca să îi mai pese.
Ajunsă în fața liceului, a aruncat țigara pe sol, călcând ușor pe ea și continuându-și drumul pe holul aglonerat al școlii. Și nu, cum nu se putea mai bine, a putut observa cu ușurință o fată cu 15 cm mai înaltă ca ea, din cauza tocurilor, cum se îndrepta spre ea mișcându-și șoldurile agresiv.
Dya ar fi vrut să o evite, dar parcă i-ar fi înlocuit botul cu ruj roșu, cu sânge în schimb.
R-Bună prințesă.Ți-a murit sufletul de vii numai în negru? Lipsesc prințesele și unicornii.
D-Vezi cum faci să nu-ți lipsească doi dinți din gură. Te cari?
R-Oh pisoiaș e speriată.Ce? Nu mai e Yoongi să te apere? Ai văzut că acel "te iubesc", era o minciună?
D-P-Piso-Pisoia-
Dya era cât pe aci să intre iar în little space, după atâta timp, dar o voce...vocea aceea groasă dar dulce în același timp, dură dar profundă..vocea aia au făcut-o pe Dya să tragă aer în piept și să își vadă de drum cu aceeași expresie goală și fără emoții.
S-Las-o în pace, Rihanna.
A spus pe un ton dur, dar expresia sa nu spunea același lucru. Părea..ofilit. Arăta ca un om peste 100 de ai băgat în mormânt fără apă și mâncare, mai apoi scos și trimis înapoi la școală. Cearcăne negre și adânci unde puteai observa lacrimi uscate. Părul ciufulit, uscat, nespălat, în toate direcțiile, haine negre pătate cu sosuri și niște adidași zdreliți. Să nu mai zicem de mirosul de țigară pe care îl simțeai de la 5 km. Și pare stupid, să ajungi așa din cauza unei fete, băiat...sau unei relații oarecare..Dar pentru el nu fusese doar o relație, fusese o provocare, pe care a acceptat-o și a crezut că a dus-o la bun sfârșit, dar abia acum a realizat consecințele acestei decizii neinspirate.
Și parcă nu era destul, în secunda următoare, un brunet înalt, îmbrăcat în haine elegante, călcate la dungă, ținându-și micul iubit cu păr albăstriu, îmbrăcat într-un tricou galben și niște pantaloni negri, acompaniați de niște conversi albaștri, și-au făcut apariția, atrăgând toată atenția.
Grupușoarele se creaseră repede, șușoteli și bârfe auzindu-se din toate părțile, câteva fete chiar începuseră să plângă ținând scrisori în formă de inimioară pentru Jungkook.
TH-J-Jungkook..s-se uită..l-lumea..*a spus acesta pe șoptite, retrăgându-și timid mâna din strânsoarea puternică a brunetului*
Jungkook i-a zâmbit slab lui Tae, luându-i mâna în sa și sărutându-o cu un zâmbet sincer, făcându-l pe Taehyung să roșească.
JK-Zâmbește, baby. Vreau ca lumea să știe că ești fericit cu mine! *a spus acesta înaintând spre clasa unde Dya se afla cu zâmbete largi pe buze, evitând sutele de priviri geloase ce îi admirau*
S-Idiot..*a înjurat în barbă, punându-și gluga neagră pe cap și îndreptându-se către clasa în care avea să fie coleg de bancă cu Jungkook*
Dar lucrurile nu stăteau așa. Jungkook, Taehyung și Dya stăteau toți într-o bancă din spate, la perete, în timp ce Miruna asculta muzică la căști plângând.
Yoongi, în ciuda faptului că prezența Dyei în jurul lui Jungkook îl deranja, s-a așezat lângă Miruna, scoțându-i căștile din urechi și schițând un zâmbet fals când văzu fața speriată a acesteia.
M-A-Ah..Yoongi..tu erai..*a spus aceasta pe un ton dezamăgit, făcându-l pe blond confuz*
S-Ce vrei să spui?
M-În primul rând..ce s-s-a întâmplat? Arăți..
S-Deplorabil?
M-Greu de privit..
S-Mhm..Sunt bine.Dar tu? De ce plângeai?
M-A-Ah..n-nu..nimic.
S-Nu știi să minți.
M-..t-tu și D-Dy-
S-Ne-am despărțit. *a spus acesta, enervat de faptul că i-a atras atentia Mirunei în legatură cu asta*
M-Stai calm. Sigur o să vă împăca-
S-Nu. Nu Miru. Ea e îndrăgostită de Jungkook.
M-Ce?? Dar Jungkook e cu Taehyung. Nu poate să-
S-Nu e problema mea Miruna, și nici a ta.
M-D-Dar..face o greșeală!
S-Eu am făcut o greșeală când m-am îndrăgostit de domnișoara Dong..trebuia să stau la locul meu și să mor singur așa cum mi-am promis încă de la naștere. Iubirea e pentru cei slabi, moartea pentru cei puternici.
M-D-Dar Yoon-
Atunci, profesorul de istorie, și-a făcut apariția în sala de clasă, făcându-i pe elevi să șușotească plictisiți.
S-A început ora, Miruna.*a spus acesta, ridicându-se și plecând la locul său, rămânând singur*
-Bună ziua copii! Sper că v-ați distrat în weekend și-
D-Să mori tu că așa ai făcut? Ești genial!
JK-Știu, și Tae știe as-
-Dong! Jeon! Kim! Ce tot șușotiți acolo?
--Domnu'! Nu mai e niciun Kim! E Jeon Taehyung! *a strigat o fată arătându-l pe albăstriu cu degetul în timp ce râdea la propria glumă*
JK-Vezi că ți se scurge rimelul. Nu te mai agita că ți se usucă fardu.
-Aish...și ce e cu mirosul ăsta îngrozitor? *a spus acesta plimbându-se cu mâna la nas pentru a vedea de unde vine mirosul de tutun*
-Min! Dong! Afară! Știți bine că nu aveți voie cu tutu-
D-Pot să mă scutesc de discursul tău plictisitor? Nu de alta dar mie că adorm.
Yoongi chiar voia să plece, iar asta era calea perfectă, pusese mâna pe clanță și era gata să zâmbească pentru prima oară în 4 saptămâni, dar nu..și-a auzit numele strigat și ce a urmat apoi..a preferat să se prefacă surd.
-Min! Ia-ți colega fumătoare și mergeți la director! Acum!
Yoongi era blocat. Mintea lui era goală. Nu putea procesa cuvintele și mintea sa era vraiște.
-MIN!
D-Ho că știu și eu să merg. Spre deosebire de dvs care mergeți ca un flamingo constipat. JK, Tae, ne vedem după ore.
-Domnișoară! Trebuie să vă întoarceți la celelalte ore! Faceți un duș și reveniți.
D-Eu nu stau să schimb 3 autobuze ca să mă întorc iar la pușcăria asta.
-Atunci mergeți la domnul Min și vă întoarceți amândoi împreună.
<< CAPITOLUL 49 FINALIZAT >>
