The stranger (in curs de super-editare)

The stranger (capitolul 18)

..."stabilizat” lucrurile. Ajunsesera toti invitatii,unii deja mancasera. Totul era perfect,cand usa de la intrare se deschide. Din obisnuinta am intors brusc capul. Era el,Austin. Imbracat intr-o pereche de blugi uzati si o camasa lila scoasa din pantaloni. Cu parul valvoi,arata..era..superb. Un zambet larg mi-a pus stapanire pe fata.M-a privit o secunda,apoi s-a dus pentru a-i oferi ceva Sarei,un cadou normal. Fara sa ma astept la asta chiar a sarutat-o pe sara pe obraz,iar ea s-a aratat super incantata.

-Esti foarte frumoasa ! imi sopteste la ureche ,odata ce a venit la mine.

-Multumesc, si tu .spun rosind.

-Bine ai venit ! Shelby nu mi-l prezinti pe frumosul tanar ? inervine mama intre noi.

-Mamaaa ! exclam pentru ca mama si-a exprimat direct admiratia fata de Austin.

-Buna seara,doamne ! se arata galant. Sunt Austin,prietenul lui Shelby. Incantat !

-Deasemenea ! spune mama zambimdu-i. Shelby nu mi-ai spus ca ai un nou iubit. Sopteste mama.

-Mamaaa ! exclam din nou.

-Da bine. Distractie placuta ! ne ureaza indepartandu-se.

-Draguta mama ta. Spune Austin luand doua bauturi de pe masa langa care ne aflam. Acest gest mi-a atras atentia.

-Tu..bei..? il intreb discret.

-Nu,dar nu vreau sa ma dau degol,o voi tine in mana. Doamne,ce proasta sunt,nu m-am gandit la asta.

-Hai sa mergem ! spune luandu-ma de mana.

-Unde !? 

-Nu stiu ,nu conteaza !

Am iesi afara si am pornit spre padurea ce se afla in indepartarea barului.

-Au ! Piciorul ! Lovitura..nici nu ma asteptam la altceva ,pe tocuri de 10 prin padure ! Ne-am oprit din mers,iar Austin s-a aplecat pentru a-mi masa piciorul.

-Nu-i nimic .spune el si ma ia in brate. Te voi duce eu. Vom gasi curand un loc unde ne putem opri. Si asa a si fost. Am ajuns intr-un luminis unde ne-am asezat pe un bustean.

-Cum iti mai e piciorul ? ma intreaba .

-Eh,e bine,nu e mare lucru.Cred ca doar o vanataie.

Deodata se aud niste fosnituri printre tufisuri.

-Ce a fost aia !? tresar.

Fosnetul de aude din nou.

-Ce a fost aia !? intreb din nou,doar ca acum panicata.

-Probabil un animal ceva. Spune calm Austin.

Normal el nu are de ce sa se teama,doar e “Mister Colti Ucigatori si Forta Galactica”,dar eu..stai ! El e cu mine ! Nu am de ce sa ma tem. Cum gandesc..oare ma afecteaza vanataia?

Austin izbucneste in ras.

-Ce e ? intreb confuza.

-Nimic..doar..rosteste printre zgomotele provocate de ras.

-Mda..ma bosunflez.

-“Oare ma afecteaza vanataia?” citeaza incercand sa imi imite vocea.Bineinteles imitatia lui era o voce super pitigaiata.

-O da..am facut-o din nou..oftez,dar totusi zambind,pentru ca mi-am dat seama ca era amuzant. Ce treaba are vanataia cu creierul meu,doar nu am traume de la o simpla vanataie. Incep sa rad cu pofta,dar fosnetele se aud iar insotite de data asta de un chicotit. Austin se ridica indreptandu-se spre un tufis. Se apleaca isi infige mainile in tufis miscandu-le. O voce incepe sa tipe: