Prețul vieții

Capitolul 14

~Capitolul 14~

Credeți că viața merge înainte? Aveți dreptate, chiar o face? Poate văd eu lucrurile dintr-o altă perspectivă, dar credeți-mă, niciodată nu m-am simțit așa vie. Am crezut că moartea tatălui meu va aduce cu ea un ghinion uriaș, dar lucrurile nu au stat așa, chiar deloc. A adus suferință, una chiar foarte mare, dar viața mea a început să meargă deosebit de bine.

De Sonia nu am mai auzit nimic de când s-a despărțit Christian de ea, iar pe Christian nu l-am mai văzut din acea seară. Dar am auzit-o pe diriga vorbind câteodată la telefon cu mama lui, Lucia, și din câte am înțeles se simte foarte slăbit și cel mai probabil este bolnav, iar niciun medicament nu își poate face efectul, de parcă ar fii imun la ele. Ciudat, dar adevărat.

-Pământului către Anastasia. Își flutură Ariana mână prin față mea și eu o fixez cu o privire întrebătoare

-S-a întâmplat ceva? Întreb ridicând din umeri cu un semn mare de întrebare pe față și ea face o expresie urâtă

-Nu mă asculți. Constată ea si eu fac o față de cățeluș pentru a o împiedica să se supere pe mine. Nu îți merge domnișorico, ești obligată prin lege să mă asculți. Continuă ea spunând ultima parte cu o voce groasă și gesticulănd din degete

-Mă gandeam la Christian, dacă este rău? O întreb vizibil îngrijorată cu disperare în voce și ea oftează lung și supărată. Nu avea idee cu ce să-mi răspundă deoarece nu a trecut niciodată prin asta și alege mai întâi să se gândească, iar după să răspundă. Ceva înțelept din partea ei, mereu a fost așa. Păcat că ea cu școala nu prea se înțelege.

-Deci, Atena. Îi atrag atenția spunându-i pe numele zeiței înțelepciuni din mitologia greacă. La ce te-ai gândit? O întreb curioasă după ce afișează o față ciudată, de parcă un beculeț i s-ar aprinde deasupra capului.

-El înainte să se îmbolnăveasca venea la tine? Mă întreaba ciudat și eu dau confuză din cap afirmativ. Nu îmi puteam da seama unde vrea să ajungă, doar ea știe ce are în cap în acest moment. Gândește-te și tu geniule, el venea la tine când era sănătos, iar tu erai într-un fel de depresie din cauza a mai multor factori. Acum este rândul tău să escaladezi peretele și să intri în cameră pe geam. Constată ea ridicând din umeri și după muscă indiferentă din măr, îmi observă șocul de pe chip, dar alege să nu spună nimic și mă lasă pe mine să spun primul cuvânt cu părere la sugestia ei.

-Această propunere a ta este mai mult decât ceea ce vreau eu. Este prea absurd, Ariana. Eu nu pot urca nici măcar un pom, dar un perete întreg. Încep iar ea răbufnește ironică așteptându-se la acest răspuns din partea mea.

-Bine, hai să gândim altfel, te duci și bați la ușă, îți va deschide valetul, servitoarea, menajera, bucătăreasa, ce au ei. Te vor întreba cum te numești, tu le răspunzi  "Anastasia Davis", normal că nu te vor lăsa să pășești în vilă fără acordul doamnei sau domnului Moon. De aici își  poate da seama și un copil de 5 ani care este contiunare. Gândește-te la rece Anastasia, părinții lui nu te vor lăsa în veci să pășești în casa lor luxoasa, mai ales să te apropii de unicul lor fiu. Îmi spune ea și eu îmi dau o palma mintală în frunte. Are dreptate, hiena aia de Lucia nu m-ar lăsa niciodată să mă apropii de Christian, trebuie să merg pe planul A. Nu este asa greu să urci un perete, nu? Îmi pun singură întrebarea aceasta.

-Nu știu unde are camera. Oftex tristă și ea îmi aruncă o față de genul "Pe bune?'

-Nu îmi vine să cred că ești prietena mea! Exclamă ea serioasă și eu fac o față crispată. Toate fetele din liceu știu care este camera lui. Îmi dau ochii peste cap nervoasă și îi arunc prietenei mele o privire urâtă.