•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In fiecare dimineata ma trezeam cu acelasi gand: sa mi-l scot pe Rye din inima si din minte. Sa scap de iubirea bolnava si obsesiva pentru el. Imi impuneam sa-mi schimb atitudine fata de el, sa-l mint cu indarjire, aratandu-i ca nu simteam nimic pentru el, in afara de sentimente prietenesti.
Imi propuneam sa fiu distanta, sa-l evit si sa-i arat ca il iubeam pe Mustafa. Dar imi era foarte greu sa port tot timpul o masca, doar pentru a ma proteja si pentru a-i proteja pe ceilalti de mine. In preajma lui eram distanta si indiferenta, dar noaptea, in singuratatea mea, imi lipsea foarte mult. Era atat de aptoape, si totusi, atat de departe de mine. In fiecare seara ii scriam in jurnalul meu cate o scrisoare imaginara, in care-i spuneam ce simteam si cat de greu imi era fara el. Stiam ca nu avea sa citeasca vreodata scrisoarile mele imaginare, dar trebuia sa-mi exprim iubirea, care ma sufoca.
Intre noi este un intreg univers, desi ne despart doar doua usi si un coridor. Adica o bucatica mica din acest imens Pamant. Si totusi, suntem atat de departe unul de celalalt. Dar, uneori, am impresia ca iti aud inima batand. Si uneori am impresia ca respiri langa mine. Stiu, sunt doar inchipuiri nebune. Dar te doresc atat de mult, incat imaginatia ma ajuta sa scap de suferinta.
Am auzit o bataie in usa dormitorului si am tresarit.
>Te deranjez? m-a intrebat Rye, strecurandu-si capul prin usa intredeschisa.
>Nu, intra!
>Ivy, as vrea sa stam putin de vorba.
>Ok, te ascult.
Stateam la masuta mea cu oglinda, pentru ca acolo scriam de obicei. Am bagat jurnalul in sertar si m-am intors catre Rye, care se asezase pe coltul patului. Habar nu aveam ca el venise sa faca ceea ce eu nu reusisem sa fac atata timp: sa-si ia adio de la mine.
>Te ascult, i-am spus.
>Stii, m-am gandit foarte mult la tot. La noi. Am incercat sa inteleg ce se intampla si unde s-a ajuns. Pentru ca nu era ok. Stii cat te pretuiesc si stii ca...
>Lasa preludiul, treci direct la subiect.
>Mi-am reevaluat sentimentele. Aveam impresia ca te iubesc mai mult decat pe o prietena, dar nu e asa. Tin la tine doar ca la o prietena foarte buna, ca la cineva din familie. Te plac, esti minunata, mi-ai schimbat viata si poate de aceea am crezut si am confundat lucrurile.
>Le-ai confundat?
>Da. Am confundat dragostea cu sentimentele de prietenie. Adica, stii si tu, un baiat indragostit de o fata nu ar putea sa o stie in aceeasi casa cu el, facand dragoste cu altul. Ori, pe mine asta nu ma deranjeaza. Ma simteam singur si ai fost doar un refugiu...
>Refugiu... Ok. Ce vrei sa spui mai exact?
>Ca, in sfarsit, am inteles ce simt pentru tine. Dragoste prieteneasca, si nimic mai mult.
