I
Imi trec degetul deasupra contoarelor cartilor care abia astepata sa fie răsfoite, privesc îndelung spre rafturile pline cu cuvinte si emoții enigmatice ,imi las pleoapele sa alunece deasupra ochilor obosiți si ii permit minții si inimii sa ma îndrume către o noua poveste , un drum in care as putea sa critic o noua idee , sa-mi formez o impresie.
Pare ca nimic nu imi stârnește interesul , aceleași tipare , un baiat si o fata care par a învinge cele mai mari pericole pentru a se regăsi , dar oare nu isi dau seama de adevăratul inteles al iubirii? Exista vreo iubire veșnica , o iubire pentru care ai lupta știind ca va exista si dupa ce voi nu o veți mai face? Fiecare pare sa aiba ceva diferit ,dar nu toate nu imi crează impresia ca eu sunt cea care este greșita intr-o lume plina de inteles?
Credeam ca fiecare persona isi regăsește odata jumătatea pierdută , asa cum tinde sa creada orice adolescenta plina de pasiune si dorinta , nu fiecare visează la acel "print pe cal alb" sau la acel baiat râvnit in toata școala de cele mai îndrăgite fete ? Însă , acum parerea incepe sa mi se schimbe , aud si vad atatea povesti , atatea persoane care incearca sa faca ceva nou , incat toate mi se par identice , ma gandesc ca de acum nu as putea avea "o poveste de iubire ca in filme" . Poate toate filmele au un sens , sa vezi actorii in diferite situații iti demonstrează cat de inselatoare pot fi "les histoires d'amour" dupa care toti tânjim cu ardoare ... Am realizat ca tot ceea ce numim noi "dragoste" este un simplu cuvant , doar 8 litere care au un gust dulce atunci cand pleaca de pe buzele unei persoane . Tot ceea ce ne imaginam trebuie inspirat dintr-o realitate , fiecare suflet isi crează propria poveste de viitor , ne creionăm usor usor idealuri in viata ,dar suntem dezamăgiți cand ajungem la recunoașterea eșecului . Vedem tineri care isi declara sentimentele in cele mai romantice moduri , vedem casnicii pline de drama dar cu finaluri fericite , vedem actiune in fiecare fărâma de Orizont , dar nu ne putem vedea pe noi .. vedem doar ceea ce este interesant si dorim un usor mister care sa ne invaluiasca pentru a starni la rândul nostru interesul , dar in acest drum fara întoarcere pierdem adevăratul mister , acela al vieții , al descoperirii pe sine.
Povestea mea nu se poate numi inca povestea mea , este doar o scrisoare pusă in siguranța pentru momentul in care voi descoperi alte intelesuri ale continuitatii ,dar pana atunci voi avea grija de cele găsite.
Nu pot descrie un singur punct in care am luat o decizie certa, pe parcursul acestor ani am facut nenumărate greșeli si voi face in continuare , nu ca o scuza , dar le voi face cu sau fara acordul meu.
Pășesc cu reținere, împrejurul meu se afla fete cunoscute , il zăresc pe baiatul pe care il consider atrăgător , ca orice alta fata voiam sa il simpatizezi pe acela care facea ca fiecare privire sa il urmeze , simteam ca fata de celelalte eu am ajuns sa ii fiu prietena ceea ce ma plasa pe un loc avantajos. Ma saluta cu zâmbetul pe buze lăsându-si ochii verzui sa sclipeasca in lumina orbitoare a soarelui .Prima zi a liceului semnifica o noua viata , dupa cum ar spune unii , am sperat asta , dar s-a dovedit ca fiecare etapa are continuitate , nu poti termina o lucrare cu un fir de aur , odata ce tu l-ai inceput cu unul de argint . Însă as putea sa ma perfecționez , as putea țese mai bine ca la inceput . Ca o tradiție in rândul elevilor , ultima banca era mereu păstrată pentru copiii bine văzuți de ceilalți , socotiți ca niste zei in Roma antica , iar din fericire acele locuri erau păstrate pentru noi , am crezut ca odata începută o prietenie ca rezista pana in adâncurile întunecate , pana la moartea omenirii , însă s-a demonstrat ca aceasta are viata unui fluture , care poate trai fericit pe o scurta perioada de timp. Pe parcurs totul s-a divizat , fiecare s-a atasat de o alta persoana pe care a crezută atunci potrivită , poate pana si in ziua de azi crezi astăzi , si aceasta nesiguranța va conviețui in interiorul tau pana la ultima suflare .
Încetul cu încetul am descoperit persoane cu care nu as fi putut avea nicio tangenta , însă totul mi s-a aratat a fi schimbat , o noua privire asupra fiecărei persoane , o noua interpretare asupra mentalității fiecăruia , un alt atașament pe care l-as fi dobândit , o alta serie de așteptări . Aceasta este tabloul care incepe sa prindă culoare al Vanesei Darsy.
