Prețul vieții

Capitolul 5

                           ~CAPITOLUL 5~

Mă trezesc din cauza alarmei și privesc tavanul. În aer începe să se simtă un anumit miros și mă ridic val vârtej din pat coborând în living cu un sprint fulgerător. Dacă am un hoț în casă? Posibil să creadă că nu mai locuiește nimeni aici? Mii de întrebări îmi bombardează mintea și în câteva secunde sunt în fața bucătăriei.

Oftez ușurată când îl văd pe Sky gătind și mă așez la masă zâmbind. Îl priveam încântată, mi-se părea un lucru drăguț ca cineva să-mi gătească micul dejun. Singura persoană care a făcut-o până acum este nimeni alta decât mamica mea, dar ea nu mai este acum si noua mea mămică este nimeni altul decât Sky.

Râd amuzată că el nici măcar nu mă observase și începuse să cânte. Avea o voce plăcută și îmi dădea și mie frâu să cânt. Încep să fredonez melodia odată cu el și se întoarce zâmbind la mine. Avea acel zâmbet dulce al lui care îți facea diabet și mă forțează și pe mine să zâmbesc aproape la fel de dulce ca el. Este molipsitor, chipul lui de copil inocent te înnebunește.

Se oprește lăsându-mă pe mine să termin melodia. Mă simțeam bine în preajma lui, mă simțeam eu și nu o altă persoană. Nu eram obligată să tac și nici nu simțeam nevoia să o fac. Langa el am impresia că pot fii eu, mă pot comporta conform alegerilor mele si nu trebuie să port aceea mască de tocilară tăcută, mă oftic că de fiecare data la liceu port aceea mască și nu o pot da jos. Mi-aș dori să mă pot controla când sunt în preajma lor și să le pot spune direct tot ce-am de spus, fără suișuri și coborâșuri.

-Wow. Ai o voce foarte minunată. Mă complimentează și ridic din umeri neștiind ce să spun, nimeni nu mi-a complimentat vocea, poate din cauza că nimeni nu știa că o am. Posibil.

-Tatei îi plăcea să cânte. Mă întristez imediat și câteva lacrimi îmi curg pe față dar Sky mi-le șterge imediat. Zâmbetul tâmp de pe chipul lui mă face să chicotesc și să uit pentru o vreme de tot.

-Nu mai fii tristă și mănâncă, trebuie să te pregătești ca să te duc la liceu. Îmi spune și dau din cap așezându-mă la masă tăcută.

Îmi pune o farfurie în față și mirosul omletei în combinație cu șunca îmi înfundă nările. Îmi toarnă suc de portocale în pahar și îl privesc confuză, de unde are suc? Sau ouă? Sau șuncă? Nu am mai făcut cumpărături de câteva zile, doar nu apăreau așa din senin în bucătăria mea? Nicio șansă.

Îl privesc perspicace și el îmi aruncă o privire confuză. Posibil să-și fii dat seama, dar să se preface că nu știe.

-Tu ai cumpărat totul? Îl întreb arătând spre alimente și da din cap afirmativ. Nu am nevoie de mila ta. Continui și el își dă ochii peste cap. Înțeleg că voia să facă o faptă bună, dar nici măcar nu suntem împreună și el deja își prăpădește banii pe persoana mea.

-Am nevoie de o părere buna din partea ta despre mine. Rămân cu ochii mari și el îmi atribuie un zâmbet. Simt deja roșeața care îmi urcă în obrajii și el observă asta că un zâmbet îi apare în colțul gurii mândru de ceea ce a spus.

-Am deja o părere buna despre tine. Zâmbesc și el îmi zâmbește de data asta timid. Îmi face semn cu mâna să mănânc și dau din cap începând să termin micul dejun fără să mai comentez.

Urc la mine în cameră și mă poziționez în fața dulapului, pentru prima data în viață nu știu ce să aleg ca să mă îmbrac. De obicei luam primele obiecte vestimentare din dulap, dar de data asta este diferit. De data asta există un Sky care îmi dă viața peste cap.

Știu la ce o să se gândească unii, "tatăl ei abia a murit și ea se gândește la băieți". Dar nu este așa, Sky este lângă mine în această perioadă tragică deoarece sunt singură, să mai adaug că mama este în coma și eu deja simt un gol în stomac. El încearcă sa acopere acel gol, merit și eu măcar atât.