Prețul vieții

Capitolul 7

                           ~Capitolul 7 ~

Ma ridic în fund și cobor cu greu din pat, azi îmi încep tura de dimineață deoarece este sâmbătă. Stau câteva secunde pe marginea patului și gandul îmi fuge inevitabil la întâmplarea de aseară. Îmi mușc buza de jos când îmi amintesc cum se simțea buzele lui peste ale mele și îmi scutur capul imediat. A fost o prostie, el avea impresia că o voi face cu el în schimbul unor vorbe? El este o mare prostie.

Mă îmbrac în ceva comod și îmi prind cu greu părul creț într-un coc. În picioare îmi iau obișnuiți mei teniși și cobor în bucătărie. Răsuflu ușurată când văd că Sky nu a mai venit dis de dimineață la mine și mă îndrept spre aragaz. Voi menține tradiția și o să-mi fac la mic dejun omletă. Termin repede și mănânc la fel de repede, nu vreau să pierd autobuzul. Este important să ajung la fix, plus că nu vreau să mai rămân peste program. Vreau să explorez ultimele două nivele ale casei.

Încui casa cu cheia în momentul când am pășit afară și mă îndrept spre poartă. Banii care mi-a mai rămas din suma de la impozite poate o să-mi cumpăr câteva ustensile pentru grădinărit. De-acum înainte o să-mi îngrijez casa, curtea. Când o să se trezească mama să nu mai aibă nimic de făcut.

Mă îndrept cu pași repezi spre stația de autobuz și îl prind la fix. Îi plătesc șoferului cursa și mă așez pe un scaun liber așteptând să ajungă la destinația dorită de mine.

Ajung in 20 minute la cafenea și mă schimb în uniformă. Îmi pun șorțul și mă îndrept spre mese începând să iau comenzi. Nu este chiar așa greu, mai greu este să stai în picioare în fiecare minut.

Mă îndrept zâmbind fals spre o masă unde un cuplu abia se așezase și îi întreb într-o manieră politicoasă ce vor să comande. Fac la fel și cu restul meselor aducându-le comenzile după ce bucătarul le termină. Termin tura și îmi dau șortul jos punându-l de unde l-am luat, iau o brioșă la pachet din vitrină și plec luându-mi la revedere de la Lucy, prietena pe care mi-am făcut-o în prima mea zi.

Intru în autobuz și îi plătesc șoferului înainte să mă așez pe primul scaun liber, de obicei ținta mea era ultimul scaun, dar aleg să fac o schimbare.

Cobor când oprește în stația de lângă casa mea și mă îndrept cu pas grăbit spre ea, chiar vreau să finalezez ce mi-am propus în minte, și acel lucru este să fac totul funcțional. Suma aceea care mi-a rămas, o voi folosi pentru asta. De grădinărit mă apuc eu, dar acum vreau să le arăt tuturor de ce sunt în stare.

Intru în casă zâmbind larg când mirosul înăbușitor de mâncare îmi înfundă nările, se pare că Sky este aici. Bine că nu sunt nevoită să fac toată treaba singură, momentan vreau doar să mă odihnesc puțin.

-Ți-e foame? Vocea lui mă aduce pe pământ și eu îmi ridic privirea de jos imediat

-Da. Spun cu poftă și îl urmez în bucătărie așezându-mă la masă. Privesc farfuria din fața mea și după pe el care se așează față în față cu mine. Ai cumva cheie de la casă? Mă trezesc să întreb după o lungă perioadă de timp când realizez asta

-Da, locuiești singură. Ai nevoie de ajutor în unele momente. Dau din cap semn că am înțeles ceea ce a zis, cu toate că mi-se pare destul de ciudat având în vedere că eu nu știam nimic despre asta.

Termin de mâncat repede și îi fac semn să mă urmeze sus.

-Ce vrei să faci? Mă întreabă în timp ce ne continuam drumul pe scări urcând în continu.

-Vreau să descopăr ce este și în ultimele două nivele ale casei. Îi răspund și el râde ușor.

-E bine. Spune și mă opresc în fața scărilor, nu am mai urcat aici de când mă știu și curiozitate bătea în piept cu putere.