Cybercunt 2000

3

Se trezeşte brusc, acoperit de miros de KokaCola Zero.

În jurul lui - puhoi de oameni urlând, zbierând sunete. Semne, pancarte sar în toate direcţiile pe lângă el.

Vespasian habar nu are unde se află. Vede înceţoşat şi se şterge repede la ochi. Era ud fleaşcă de KokaCola Zero. Ceva atârnă greu de el şi priveşte în jos. Duce o mare geantă pe care scrie KokaCola şi, printre multele doze de KokaCola Zero din ea, vede nişte abţibilduri pe care scrie "KokaCoaliţia susţine revoluţia!".

- Coae, sunt samsar d'ăla cu suc?...

Cineva în toate culorile se apropie de el.

- Ce faci bos trăiascăţi venitul minim mai dă şi mie un sucalău!, zice şi bagă mâna adânc în geantă şi ia o doză, apoi se cară strigând sunete.

Urletele şi pancartele vuiesc mai departe în jurul lui.

Vespasian priveşte atent la clădirile din jurul lui şi cască ochii nedumerit. Se află în faţa clădirii guvernului, în Piaţa Victoriei. Totuşi, clădirea guvernului e înconjurată de un zid uriaş, pe care sunt postaţi puşcaşi, lunetişti, artilerişti, tunuri antitanc şi antiaeriene, iar toţi aceşti oameni de pe zid aduc a africani.

Vespasian se tulbură din cale afară.

- Băi, e protest aici? Pentru ce e protest??, se agaţă el de primul om din apropiere.

Omul, întorcând o faţă plină de tatuaje, cu părul în dreduri în culorile curcubeului, cu pula pe afară şi vopsită în roz şi flocii în verde neon, îi răspunde cu un zâmbet atotcunoscător.

- Protestăm în faţa fasciştilor şi naziştilor din guvern care ne asupresc băiatu mai dă şi mie o cola!, zice şi ia o doză din geantă.

- Cum ne asupresc?, zice Vespasian.

- Cum adică mă handicapatule cum ne asupresc??? Tu nu vezi că arată literalmente ca Hitler?, zice şi arată la puşcaşii de pe zid.

- Dar ăia nu arată ca Hitler...

- Eşti cu ei, ha??? BĂĂĂĂĂ E UN FASCIST AICIA PRINTRE NOOOOII!!!!!!

Zeci şi zeci de capete de hidră în culorile curcubeului şi pancarte se întorc însetate la Vespasian. Pe pancarte scrie fie "Şi nouă ne plac copiii!", fie "Iubirea n-are vârstă!", fie "Legalizaţi pedofilia!". Vespasian se cutremură din toate încheieturile.

"MOARTE LA FASCIŞTI! MOARTE LA NAZIŞTI!" se aude peste tot în jurul său, un cântec-ecou din măruntaiele pământului care îl voia înapoi sub el. Doze de KokaCola Zero şuieră pe lângă el, căutându-i capul.

"Oideplmoideplmoideplmoideplmoideplmoideplmoideplmoideplm" îşi repeta îngrozit.

Hidra curcubeică se apropia din ce în ce mai mult de el, cu ochii sorbind sânge.

- AJUTOOOOORR!!!, strigă Vespasian din fundul plămânilor.

Gloanţe seceră gurile colorate şi însetate din jurul său. Stropi groşi de KokaCola Zero îl stropesc din nou. Dinspre ziduri se aude "UACANDA FOREVAAAAAAA".

Oamenii vuiesc, rag gros și întunecat, precum însăşi gura pământului. Vespasian văzu o gaură în mulţime şi o tuli cu toată viteza. Geanta este pusă la spate ca să nu-l prindă vreun glonţ. Hidra colorată încearcă din nou să-l prindă, însă Vespasian fuge ca un nebun şi nu-l atinge nimeni.

Luminile neon ale Bucureştiului îl însoţesc în goana lui. Deasupra şoselei glisează silenţios un tramvai suspendat. Mulţimea se răreşte şi Vespasian încetineşte pasul. Se opreşte în faţa unui McDolands decorat cu însemne comuniste şi aruncă o privire şi mai atentă în jur.