- Iar voi veți face parte din Trupele Speciale de Spioni. Acest răsboi rece civil începe să-i slăbească pe separatiști, iar taberele chiar încep să se bată una cu cealaltă. Este un moment numai bun să aflăm câte ceva despre tabere, dacă nu putem să înlăturăm complet elementele instabile, zice Locotenentul Șandru Coteț.
Se uită atent, tăios peste toata lumea. Țambalul se aude mai departe pe tavanul TABului.
- Sunteți pregătiți?, strigă soldatul.
Oamenii se uită amuzați și mirați la soldat și încep să aprobe râzând din cap, să se bată cu pumnii în piept ca gorilele, să joace sârba, să cânte, adică toată lumea îl aproba cu chef.
Vespasian tăcea și privea uluit.
TABul oprește și toți coboară în fața Parlamentului. Acoperit de tunuri, mitraliere uriașe și înconjurat de roboți militari uriași conduși de oameni în scaune cu rotile, clădirea părea pregătită pentru o invazie.
Cu toții intră în sala cea mare a Parlamentului și, la o masă mare și neagră, stăteau Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Dacian Cioloș, Traian Băsescu, un turc, un cyborg vopsit în culorile steagului maghiar, un sârb beat, un grec care făcea un gyros.
- Îngenunchiați în fața Supremului Divan, pentru a depune jurământul, spune Locotenentul Șandru Coteț.
Vespasian rămâne trăznit.
- Îngenunchem în fața lui Dragnea?...
- Te-am auzit!, duduie vocea lui Liviu Dragnea.
Vespasian îngheață.
- Îmi știu trecutul!, continuă Liviu Dragnea. Ca s-o spun sincer, nu m-am schimbat deloc. Dar orice om normal la cap, oricât de mișel o fi, știe că nu poate fura nimic și nu poate fraieri pe nimeni dacă este haos în jurul său, haos creat nu de el. Așa că hai să ne potolim dreqului și să facem ordine în țara asta, ce ziceți?
Vespasian nu-și poate crede urechilor. Incapabil să se miște, este pus în genunchi de locotenent.
- Veți servi stabilitatea socială, culturală și economică?, cântă solemn vocea lui Traian Băsescu.
- VOM SERVI!
- Veți servi înțelepciunea, moderația și cumpătarea?
- VOM SERVI!
- Veți servi sfânta alianță a acestor popoare?
- VOM SERVI!, tună noii recruți.
Vespasian doar murmură, încă încercând să se obișnuiască cu situația.
Din podea, în luminițe aurii și sclipitoare, iese Patriarhul Daniel, într-o armură strălucitoare aurie de Ironman, cu două săbii de samurai în spate. Întinde palmele spre ei și, din ceea ce ar fi fost la clasicul Ironman niște minitunuri și propulsoare, este pulverizată apă sfințită.
Trece pe la fiecare nou recrut și le dă câte o palmă, zicând "ca să ții minte". Vespasian e trântit la pământ de palma sfințită.
- Multă baftă!, cântă vocea lui Traian Băsescu.
Recruții sunt duși înapoi în TAB. Vespasian rânjește ca ultimul dubitoc, gândindu-se că Dumnezeu își bate joc de el în mare hal.
CITEȘTI
Cybercunt 2000
القصة القصيرة"Cel mai urât viitor e ăla în care proştii ne conduc" Păi nu e deja viitorul ăla acum? Guvernarea României nu e dovada? Vespasian, dornic să fie scriitor, vrea să scrie cea mai bună poveste cu viitor distopian. Păi poţi scrie o poveste cu prezent o...