Cybercunt 2000

7

- Scoală, soldat!

Vespasian mijește ochii.

- Scoală și dă raportu, tovarășe! Cine ești și ce vrei de la mine?

- Domnu Șandru?...

- Domnu Șandru pe naiba. Arăt io a cetățean descendent din indienii nomazi?

- Adică țigani?

Omul îi dă o palmă ca un bolovan care îl trezește instant pe Vespasian

- CE DRACU CAUȚI ÎN CAMERA MEA????

- Camera noastră vrei să zici, spune calm omul, un moșuleț vioi în haine colorate. Să nu mai folosești cuvântul ăla când vorbești despre cetățenii descendenți din indieni nomazi.

Vespasian se freacă cu gheață pe obrazul lovit.

- Mi s-a spus că o să am un tovarăș de apartament și că trebuie să am grijă de el, să îl educ în spirit socialist revoluționar, zice moșulețul. Am auzit despre reușitele tale în lupta contra fasciștilor și vreau să te felicit, ești un soldat exemplar!

- Paznicii de la Pipera m-au bătut de aproape m-au rupt!

- Eh, știi cum se zice, ce nu te-omoară te face mai tare sau suferința face minuni sau usturimea trece căldura palmelor rămân. Zi, ai stat de vorbă cu tovarăși ăia mai vechi?

- Nu...

- Hai la ei, tovarășe!, strigă voios moșulețul, îmbrâncindu-l către lift pe Vespasian. Nu este timp de pierdut, în curând își încep poveștile de seară tovarășii ăia veterani, trebuie să-i auzi!

Moșulețul bate din palme și femeia artificială iese fin și zâmbind din perete. Vespasian roșește încurcat, apoi oripilat la gândul că slobozul lui tataie se poate să fi intrat exact unde a fost și pula lui. Femeia le ia bagajele în spate și tustrei pornesc către Subsolul Tovărășesc al Sediului Tovărășesc al Raionului Independent Tovărășesc de Nord.

Merg pe trotuarele luminate neon, înconjurați de veselie și petreceri.

- Toată lumea sărbătorește o victorie contra fasciștilor de la Dristor, zice moșulețul. O zonă centrală de operațiuni prin tunelurile de metrou e acum controlată de noi.

"Nasol", își zice Vespasian.

Subsolul Tovărășesc al stației de metrou Pipera este decorat festiv, ca un club de Crăciun. Pe o scenă, în fotolii, oameni vorbesc despre victoria de la Dristor mulțimii înscăunate. Moșulețul și Vespasian se așează rapid unde prind loc și reușesc să încropească ce au pierdut din discuție. Pe scenă sunt doi comandanți militari și încă vreo trei fețe ce par importante. Gazda, Dan Negru, jumătate robot, arată mai uman ca niciodată.

- ... chiar de mâine începem noi operațiuni de avans pentru eliberarea Bucureștiului, zice unul din militari. Chiar dacă pare o zonă ușor de înconjurat, cu manevre sol-aer vom ține totul sub control.

Publicul erupe în aplauze.

- Totuși, continuă militarul, cu toții datorăm mii de mulțumiri lui Neagoe Fenelipe și experienței sale neprețuite în lupta cu fasciștii.

Aplauzele duduie din nou. Una din fețele importante face lin cu mâna, un cărunt musculos.

- TOVARĂȘE NEAGOE IA SPUNEȚI DE UNDE AȚI FĂCUT ROST DE AȘA TACTICI UIMITOARE???, cântă Dan Negru.

- Au trecut ceva ani de când m-am ales cu experiența asta, zice Neagoe, dar o simt de parcă ar fi fost ieri.