⭐⭐Capitolul IX⭐⭐

412 34 28
                                    

De ce tu?

De ce nu putea fi oricine altcineva?
De ce nu o celebritate?

De ce tocmai tu mi-ai întors lumea cu susul în jos?

Doar aceste cuvinte îmi răsunau în tâmple... "De ce?", "De ce?", "De ce?"......

Poate că așa ne-a fost sortit...

Ori, soarta se joacă cu viața noastră...

Însă, un lucru e sigur....

Soarta nu ne va despărți până nu ajung unde îmi doresc...

Chiar dacă...

Chiar dacă asta ar însemna să îmi risc întreaga viață pentru o persoană...

✴️Eunha pov.✴️

Imediat după ce acea veste mi-a fost dată de către viitorul meu "șef",am plecat imediat din agenție...

Ultima mea destinație avea sa fie direct casa.. Nu mai vroiam alte vești sau alte întâmplări... Îmi era de ajuns pentru astăzi...

După aproape o oră în care am mers pe lângă lac, să îmi pot aduna gândurile, m-am decis să merg acasă, să îmi fac un mic plan de răzbunare..

Bineînțeles, destinat nimănui altul decât lui Min Min....

Cum am ajuns acasă, cum am mers direct în camera mea, căutând hârtii și pixuri de diferite culori..

Am mers apoi în camera unde aveam pianul, și după ce scriam pe câte-o foaie, o lipeam pe perete..

✴️✴️După 4 ore✴️✴️

După atâtea foi scrise, într-un final terminasem, oarecum, acele idei de scris și de înșiruit pe perete..

Nu mi-am dat seama când am adormit pe măsuța din cameră...

Îmi aminteam doar momentul în care ușa de la intrare se deschise.. Nu știam cine era, așa că, în graba de a ieși să văd cine era, dar și din frică, am apucat să iau un singur obiect de pe măsuță... O agrafă de birou...

Pășeam încet pe hol până la ușa de la intrare, ajungând în fața persoanei ce intrase înăuntru..

Îmi îndreptasem agrafa de birou spre acea persoană, vrând să par curajoasă.. Cel puțin, așa credeam eu...

- Cine ești tu, ființă? Arată-te sau piei din fața mea... spuneam, părând mai mult a incantații demonice...

- Ăăămmm... O... K? Atunci, o sa vin mâine... spuse băiatul din fața mea...

Având privirea în jos, nu puteam observa cine era... Însă, după voce, mi-am dat seama că era nimeni altul decât...... Geniul Min Min...

- Yaaa... Stai așa... Cum să pleci? Nu pleca... Abia ai ajuns... spusem eu, vrând să par că plâng după prezența lui...
Ceea ce nu era chiar asa....

𝕾𝖊𝖋𝖚𝖑 | 𝕵𝖚𝖓𝖌 𝕳𝖔𝖘𝖊𝖔𝖐 |Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum