O s-o spun simplu: îl iubesc, și nu cred că am nevoie de dovezi sau declarații pompoase. Îl iubesc pentru că există, pentru că e special, pentru că e el. Atât de abstract, nu ?
Astăzi e despre singurătatea cu care se confruntă egoul unui tu îndrăgostit, incert în sine și mai ales în cel ce ți-a arendat inima.
E despre cum privirile-clipe par un sanctuar al durerii.
E despre cum el este o sursă inepuizabilă de tristețe sau energie.
E despre cum vrei să-l ucizi în bătaie sau în săruturi.
E despre cum te doare fiecare cuvânt rău la adresa ta.
E despre cum el își bate joc inconștient de toate valorile tale.
E despre cum n-o să poți să-i răspunzi niciodată la întrebarea de ce mai ești acolo dacă te scoate din minți.
E despre cum n-o să-ți deschidă ușa niciodată în fața ta.
E despre cum colega lui de banca e problema ta primordială.
E despre egoism și despre cum te rogi să nu-și ia curând permisul, ca să ai parte un pic de el măcar în transport public.
E despre un "nu începe" batjocoritor când vrei să-ți descarci sufletul.
E despre un prieten neprieten dureros.
E despre cum ar afirma că, mai bine bețivan, decât cu tine.
E despre cum n-ai putea să înțelegi dacă te urăște, sau îi e indiferent.
E despre cum o să rămână mereu doar colegul tău.
E despre cât de ciudate îți par aceste cuvinte pe foaie și atât de lucide în gând.
E despre un el care nu va citi niciodată aceste rânduri.
CITEȘTI
Pierdută printre Cuvinte
PoesíaCuvintele au fost trecute prin noroi, prin iubire, prin vrajbă, prin durere, prin frumusețe și haos. Cuvintele nu-mi aparțin, ele sunt parte din tezaurul global. Cuvintele nu, dar împregnarea din ele, da. Spun prostii. M-am pierdut. Mă caut, mă găse...
