Nici nu știu cum să încep. Cum să-ți spun ce simt. Nu știu nici măcar dacă ar trebi să-ți spun. Întinsă pe patul improvizat din minciuni și cioburi de sticlă îți declar acum că te iubesc.
Simt cum inima-mi e înlocuită de vid și nu mă mai opun. De fiecare dată când privirile noastre se întâlnesc, mă uit la căpruiul ochilor tăi și îmi abțin lacrimile gândindu-mă că nu vei fi niciodată al meu.Nu voi putea nicicodată să mă bucur de o infinitate de atingeri și săruturi. Nu voi putea niciodată să simt iubirea pe care o ofer. Nu voi putea niciodată să mă uit cu adevărat la tine.
Încerc să mă comport mereu ca și cum nu aș avea sentimente pentru tine. Dar acum realizez că ceea ce simt eu pentru tine nu e doar o simplă prietenie, ci faptul că m-am îndrăgostit de tine.
Știu că nu gândești la fel de despre mine. Nu a fost și probabil nu va fi. Poate tu trebuie să fii cu ea. Dar să știi că eu sunt aici. Și te iubesc.
Acum și pentru totdeauna.
