Culoarea vieții

9 1 0
                                    

De la geam zăresc luna, stelele-mi zâmbesc
Ce o fi oare?
O privire dezamăgitoare
Lumea încerc să o ajut
Când de fapt pe mine, încep să mă uit..

Din ce in ce mai mult eu mă izolez
Și la alții mă gândesc
Culoarea cerului eu am uitat
De când tot stau îngândurat

Un sentiment mă roade,
Inima mă conduce spre moarte
Dorul libertății sa îl am iar
Și de griji să n-am habar

Am uitat cum se simte fericirea
Când la alții încerc să îmi fac datoria
Dar gata, mă opresc
Eu pe mine mă doresc

Sunt pierdut
În pământ eu mă scufund
Strig, urlu mereu
In zadar, ca sunt doar eu..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 05, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Trist și IzolatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum