Marko

Capitolul 11

,,Nu am nevoie de oameni perfecți, am nevoie de oameni prezenți"

După ce toate mașinile au fost aliniate cu precizie la start, atmosfera s-a umplut de anticipare și energie. Fata care se pregătea să dea startul era îmbrăcată într-o fustă scurtă din latex, care strălucea sub lumina farurilor, și se poziționase în fața mașinilor cu un steag strălucitor în mână. Gestul ei de a ridica steagul la începutul cursei era acompaniat de o tăcere expectativă, care învăluia întreaga scenă.

Marko, cu zâmbetul său contagios și ochii strălucind de entuziasm, își lăsă geamul în jos când mă apropii de mașină. Îmi oferă un zâmbet cald și plin de apreciere, iar în timp ce îmi sărută mâna pe geamul deschis, simt o căldură plăcută care îmi pătrunde în suflet. Îmi trece ușor o șuviță de păr după ureche, gestul lui fiind unul tandru și plin de afecțiune.

— Mă bucur că ești aici! spuse el, vocea lui având un ton de recunoștință și emoție. Zâmbetul lui părea că transmitea întreaga lui adorație, și în acel moment am simțit cât de mult înseamnă prezența mea pentru el. Pur și simplu te ador și nu mă satur de tine. Îți mulțumesc că ai acceptat să vii!

Răspund cu un zâmbet cald, lăsându-mă puțin mai aproape de geamul deschis. Într-un ton jucăuș, spun:

— Cum aș fi putut să te refuz? Îți promit că nu te voi face să regreți. Nu uita că eu te aștept aici, cu fiecare celula a ființei mele. Îi sărut obrazul cu un gest apăsat, dar plin de afecțiune, înainte de a mă îndepărta ușor.

— O să mă întorc primul, îți promit! spuse el cu o determinare care mă umple de încredere și speranță. Tonul său era plin de promisiuni, iar zâmbetul său îmi aducea un sentiment de siguranță.

Pe măsură ce mașinile se aliniau pe linia de start și zgomotul motorului începea să se facă auzit, sentimentul de anxietate și emoție se amplifica în mine. Îmi era frică să nu i se întâmple ceva în această primă cursă la care am venit să îi fiu aproape. Fiecare bătaie a inimii mele părea să fie sincronizată cu roțile care se pregăteau să pornească în viteză. Într-un fel, mă simțeam legată de acest moment, iar fiecare fracțiune de secundă părea să fie încărcată de importanță.

În timp ce fetele din jurul meu începeau să strige și să încurajeze, am rămas concentrată pe Marko, dorind din tot sufletul să fie primul care ajunge la linia de finiș. Cu toate că îmi era teamă și simțeam cum anxietatea îmi cuprindea inima, sentimentul de susținere și dragoste pentru Marko era mai puternic ca niciodată. Acest moment era important pentru noi și aveam nevoie să trăim fiecare clipă cu intensitate maximă.

Am ales să nu mă urc în mașină în timpul cursei deoarece este prima pe care o privesc cu el la volan și sinceră să fiu îmi este tare frică. Am încredere în el, dar pentru început am ales doar să privesc.

Toate motoarele turate răsună puternic în noapte, vibrând în aer ca un strigăt de adrenalină. Mașinile se lansează ca niște săgeți, lăsând în urmă zgomotul asurzitor al motoarelor și mirosul greu de benzină arsă și cauciuc încins. Fata cu fusta scurtă de latex se dă rapid la o parte, iar cei adunați pe margini își ridică telefoanele să filmeze spectacolul. Fiecare secundă e încărcată de tensiune.

Îmi țin respirația în timp ce mașinile se îndepărtează rapid de linia de start, iar privirea îmi rămâne blocată pe Lamborghini-ul negru al lui Marko, care accelerează furios printre concurenți. Îl văd cum schimbă vitezele cu o precizie incredibilă, depășind două mașini într-o curbă strânsă. Inima îmi bate nebunește; sunt mândră de el, dar frica îmi dă târcoale la fiecare mișcare riscantă pe care o face.