nu se simtea intrucat sa-si piarda nervii si o iubea nespus de mult, desi doar stelele ii cunosteau adevaratele sentimente.
se cunosteau de mult timp, insa in zadar. nu era suficient sa fie amandoi pe plaja, in umbra rece a diminetii, cand doar pescarusii se arata si nuantele de aur is fac simtita prezenta.
o iubea mult, foarte mult. dar ii era frica de esec, frica de a nu mai iesi la rasarit, in fiecare dimineata.
poate daca ii spune nu e atat de rau. sau cine stie?
dar momentan se bucura amandoi de prezenta unui altuia, macar atat.
