Viata mea? Viata ta? Cine stie?

Uită-mă!

         Uită-mă și îți promit că voi încerca să o fac și eu. Nu ți-am zis niciodată asta, dar o fac acum pentru că ești singurul de care mi-a păsat. Au fost în viața mea mulți care m-au vrut și nu m-au avut, exact ca tine. Nu pentru ca nu erai destul pentru mine, ci fiindcă erai prea mult. Tu erai prea mult, eu eram la fel, ar fi fost haos, s-ar fi sfârșit cu lacrimi pe podea.

           Vezi tu, noi suntem la fel și nu am funcționa. Oricât de mult mi-ar fi plăcut, oricât de mult aș fi vrut să ard in brațele tale, recunoaște și ție ți-a fost la fel de frică de asta. Ți se citea in privire, ți s-a citit in gesturi, pe mine mă incita tot joculețul pe care îl jucam amândoi fără întrerupere, amândoi atât de vinovați. Oricât de greșit știam că e nu mă puteam opri, nici nu voiam, ochii tăi mă hipnotizau încet încet, iar eu mă lăsăm condusă de ei, fără urmă de regret.

         Am recunoscut târziu atracția față de tine, mă mințeam des că nu te-ai jucat cu mintea mea și ca nu mi-ai intrat pe sub piele. Nu ai plecat până nu ai fost sigur că îmi rămâi in minte, apoi te-ai asigurat ca rămâi acolo prin joculețe de cuvinte ocazionale care îmi  reaminteau ca exiști și care mă asigurau că nu m-ai uitat.

          M-ai ucis! Da, ai facut-o, atunci când am reușit să te cunosc, să văd mai departe de persoana pe care o afișai și mi-am dat seama cât de mult haos e în mintea și în viața ta... parcă îmi vedeam propria viața. Am înțeles ce încerci să ascunzi și am fost șocată când ai decis să nu te ascunzi de mine, pentru că, intr-un fel, și tu știai că suntem la fel. M-am bucurat sincer să știu că cineva mă înțelege, dar m-am întristat teribil la cuvintele scrise de tine. Erau atat de sincere, atat de transparente, te vedeam cu adevărat în sfârșit. N-am știut cum să reacționez și în acel moment am simțit cum te pierd, lacrimile curgeau în sfârșit din cauza ta, iar eu mă uram pentru asta.

          E mai bine așa, am crea haos, ar fi dezastru, deși dacă universul ne va permite vreodată să creăm haosul acesta nu mă voi opune.

P.S.: Mi-ar plăcea ca această mărturisire să ajungă vreodată la tine
"Ea un fel de Barbie, eu un fel de Chen[...]
Prin telepatie ea simte, ea știe"