Prețul vieții

Capitolul 18

            ~Capitolul 18~

-Azi trebuie să împodobim bradul. O aud pe Ariana vorbind din fata măsuței de machiaj și îmi ridic automat ochii din telefon la ea făcându-mă mai comodă în pat.

-Știu asta Ariana. Este tradiția noastră să împodobim bradul în ajunul Crăciunului. Spun aruncându-mă cu capul în pernă frustată că ceasul indică ora 12:35 și nu am primit niciun mesaj de la Christian până acum.

-Dacă vei contiuna să te holbezi în ecranul telefonului, cu siguranță nu vei primi niciun mesaj. Murmură Ariana la mine așezându-se în pat iar eu dau robotic din cap semn că are dreptate.

-Și ce propui să facem? O întreb curioasă deoarece eu nu aveam habar de nimic. Tot ce știu este ca azi e ajunul și mama lucrează ca mna, politicienii ăștia mari din New Orleans nu își iau vacanță atunci când trebuie, doar când vor ei.

-Nu avem bani ca să ieșim în oraș și să ne plimbăm, dar în schimb avem o întreagă sală de bal care așteaptă cu nerăbdare să fie pregătită pentru frumoasa petrecere din seara de Crăciun. Spune ea zâmbind cu toată ființa de parcă visul ei din toată viața a fost să pregătească sala mea de bal pentru Crăciun. Ridică-te din pat puturoșenie de om, avem treabă multă și această zi nu o să fie de ajuns. Începe ea să țipe și mă trage de picioare jos din pat.

-Termină-te sau o să cad. Încep eu să mă zbat și ea bufnește în râs, dar nu se oprește și contiună să mă tragă de ambele picioare ajungând să mă prind de spătarulul patului.

-Asta și vreau, geniule. M-am săturat să trag de tine dimineața să te trezești, în acest mod măcar ma distrez și eu. Spune ea respirând greu și cu o ultimă tragere mă dă jos din pat simțind o bubuitură în zona mâinile, probabil din vina că am căzut pe coate și o să rezultate niște vânătăi urâte.

-Ești așa ipocrită, Ariana. Spun ridicându-mă cu greu de pe podea mângâindu-mi coatele de durere masând mișcări circulare deasupra lor.

-O să-ți treacă, nu te mai plânge atât. Spune ea și iese pe ușă lăsându-mă singură într-un val de durere, de coate, nu de altceva. Probabil și puțină dezamagire fiindcă mă așteptam ca prea scumpul meu iubit, Christian, să dea un mesaj sau măcar să sune cum face el de obicei.

Mă schimb repede și urc scările până ajung în sală și le arunc câte un zâmbet Arianei și lu'Sky. Ei deja se apucase să așeze ornamentele, care apropo, nu era cine știe ce multe, dar ei aveau nevoie de ajutor că nu se pot descurca să așeze niște stâlpi cu luminițe prin sală deoarece nu prea au unde să pună beteala sau globurile. Și in plus, ar fii păcat să pună bandă adezivă, nu carecumva să pstrice pereții.

-Vii să ne ajuți la brad sau vei sta acolo ca o mumie să te holbezi? Îi aud vocea Arianei care mă trezește din vise și eu îi arunc o privire urâtă.

-Mumie ești tu. Îi zic apropiindu-mă de ea și Sky. Îmi arată limbă făcând un gest copilăresc care îl făcea pe Sky să râdă de amândouă.

-Noi dăm o petrecere, dar cine va veni la o petrecere care se ține în reședința Davis? Întreb ridicând ambele sprâncene și în același timp și umeri exprimându-mi prin voce totodata și mâhnirea. Nimeni nu va venii la petrecere, ăsta este fără îndoială cel mai limpede lucru pentru mine.

-Nu mai fii așa negativistă, Ana. Atât timp cât eu mă ocup cu invitațiile, lumea o să vină. Mă asigură el bătându-mă prietenește pe umăr, dar el nu știa că vorbele nu au efect la mine deoarece singura persoană pe care mi-o doream la petrecere este Christian, iar el nu va putea venii.