Ții minte că atunci când ne-am întâlnit prima oară apăruse prima zăpadă din an?Eu încă știu,28 noiembrie 2012.Mai exact o zi de miercuri.Zăpada cădea ușor pe pervazul ferestrelor școlii și nu puteam fi mai atrasă de fulgii ce umpleau golul lăsat de vară.Apoi ai apărut tu - și ce mai apariție.Tu erai fulgul de zăpadă ce completa tot.Erai timid,tăcut,drăguț.Nu știu de ce te-am lăsat să pleci o dată cu venirea căldurii.
Mereu te-am asemănat cu un fulg de zăpadă.Mereu când vedeam zăpadă mă gândeam la tine și la nopțile de iarnă cu vise petrecute pentru tine.Am spus de multe ori că visele acelea,ca și zăpada,își pierd din farmec,dar m-am înșelat.Atât visele cât și zăpada vor rămâne lucrul nostru.Nu,nu regret că ne-am întâlnit.Tu pentru mine ai fost (și încă ești,dar să nu spui nimănui) ciocolata caldă dintr-o zi înghețată de fulgi.
Am crezut că vom putea aștepta iar zăpada,ca anul trecut.Am crezut că vom putea aștepta artificiile de anul nou,să lumineze cerul ca niște steluțe,ca anul trecut.Dar acum ai plecat.Oare te gândești și tu la astea?Îți dai seama ce dor îmi e de tine?Sper că și tu aștepți iarna ca și mine.
Ar fi fost 2 ani.Ce repede trece timpul,nu?Parcă doar acum 2 zile stăteam amândoi afară sub zăpadă.Au fost aproap doi ani foarte schimbători pentru amândoi,dragă fulg de zăpadă.
Nu ți-am spus niciodată,dar pentru mine ești ca un fulg de zăpadă.Te-am apreciat cât te-am avut și îmi lipsești cât ești plecat.
Ai promis că te întorci.
Cu drag,
o persoană îndrăgostită.
