era ferice in nestiinta sa si se bucura de orice inceput.
isi departeaza buzele unul de altul si ea rosteste: "stii, Allen, ca sa renasti trebuie sa mori mai intai".
si cu asta si-a petrecut restul zilelor. si-a frematat gandurile cu zicalele fetei de la rasarit. era o furtuna continua in sufletul si in senitmentele acestuia, nu era constient de starea lui: era grava.
tot ce stia era ca mereu o va gasi acolo, in acelasi loc, pe plaja, pe acelasi sezlong, la aceeasi ora, cu aceleasi suvite zburande.
