Nu-ți judec trecutul( vol 1. Seria Hell&Cox)

Capitolul 1

Sunt martora unui orgasm înscenat și nici n-a început cu adevărat tura mea la muncă. Faptul că cineva, Ali -reușesc să o recunosc după pletele lungi și șatene ce-i mângâie pielea catifelată a spatelui-, a uitat să închidă ușa camerei în care s-a cuibărit cu unul dintre clienți este doar începutul unei seri ce cu siguranță se va termina deplorabil. Mereu când dau peste ea goală cu un client seara mea la job devine una de rahat.

Ultima dată a trebuit să fac un oral cuiva care nici măcar nu știa cum se folosește cu adevărat gelul de duș. Dezgustător!

Cred că aș putea s-o asociez pe femeia aceasta cu zeul ghinionului. Poate a făcut vreun pact cu Raicu , cine știe.

Am mai spus că vreau să-mi iau tălpășița de la acest job? Ei bine, vreau să plec mâncând pământul din locul acesta deplorabil, însă problemele mă țin țintuită în loc.

Las un oftat să-mi părăsească buzele și închid ușa camerei cu grijă, vrând să nu fiu eu cea care întrerupe plăcerile ce iau naștere acolo.

Înaintez în coridor, aruncând o privire fugitivă în urma mea, asta înainte de-a coborî scara circulară de lemn ce duce în clubul propriu zis. 

Lumina puternică de la parter devine difuză în localul cu sediul la demisolul clădirii.

Nu te-ai uimi să auzi că acest loc este plin până la refuz. Asta nu-i ceva nou.

Trupurile fetelor se mișcă pe cuburile împrăștiate în toată încăperea și pe scenă, făcând privirile bărbaților din local să alunece ușor în jos pe corpurile lor atrăgătoare. Dacă muți privirea de pe fetele ce se ondulează pe ritmul muzicii poți observa la bar figura unul bărbat de culoare pregătind băuturile pentru fetele care se ocupă de livrarea acesteia clienților interesați. Îmi umezesc buzele cu limba, apoi îmi duc mâinile la sâni pentru a-i aranja mai bine.

Chilotul din latex pe care Cox ne pune să-l purtăm este groaznic de incomod.

Ar trebui să facem o petiție împotriva acestui material vestimentar.

Un top, tot din latex negru, la fel ca și chilotul, îmi acoperă sutienul, strivindu-mi sânii într-o manieră sufocantă.

Uneori chiar nu știu dacă prefer să stau dezbrăcată în fața unui client mai mult decât cu „veșmintele" astea ce-mi provoacă urticarie.

Părul lung și blond îmi este prins într-o coadă înaltă, gâdilându-mi pielea la fiecare pas pe care îl fac. Mă îndrept, luând acea poziție țeapănă pe care o poți vedea pe scenă când modelele defilează și mă îndrept spre bar. Tocurile mele calcă mocheta neagră pătată de băuturile vărsate mult prea des pe ea, mochetă pe care mâine va trebui să o curățăm cu drag și spor. 

Muzica umple ambientul ce-i deja atât de plin încât îți este al naibii de greu să respiri cu adevărat o doză de oxigen curată. Pun o mână pe tejghea și îi zâmbesc brunetului în timp ce iau o tavă și un carnețel apoi fac o piruetă pe tocuri și pornesc spre mesele la care clienții așteaptă să fie serviți. Primesc câteva palme peste fund- palme pe care jur că le-aș întoarce cu drag, dacă n-aș avea certitudinea concedierii după un asemenea gest-, în timp ce preiau comenzile acestora. Trec pe lângă diferite mese sau canapele, pășind sigură pe mine, cu capul sus și cu privirea înainte. Timiditatea de care poate că dădeam dovadă la început acum nu-ș mai are rostul. 

Transmit câteva comenzi la tejghea, apoi onorez altele clienților pe la care am trecut deja. 

— Brooks! Vocea ușor răgușită a lui Cox mă cheamă când ajung din nou lângă bar. Pe scenă! îmi spune, apoi dispare iar la una dintre mesele din spate.