11:00 a.m
p.o.v Rose
Totul e impachetat.A durat destul de mult sa imi gasesc toate lucrurile si m-am chinuit sa le indes in valize.Sunt foarte fericita pentru Amanda.De cand era mica o vedeam dansand prin fiecare coltisor al casei,radiind de fericirea ideii ca intr-o zi va studia baletul in orasul visurilor ei,transformand toti trecatorii Vegasului in fanii ei fideli.
Mama e afara si il asteapta pe Tyler care,de cateva saptamani bune,sta ciudat,ingrijorator de mult pe-acasa.I-a facut Amandei cadou un costum,chiar.Mama e mai mandra ca niciodata.
Trebuie sa trec pe la liceu sa inapoiez manualele.In doua ore ar trebui sa fim deja plecati,asa ca ies din dormitorul meu mic si albastru,acum gol.Ma uit inca o data la patul pe care mi-am dormit noptile adolescentei,unde mi-am confesat mie fiecare vis,unde am ras cat pentru toata existenta mea,unde am plans pana am adormit.Trantesc usa si parca pot sa vad straturile de praf de pe rafturi cum se ridica in aer.
Ies din casa si,pentru o secunda,raman nemiscata.Imi ia cateva m spune,acuzator,"Scuze".Alexia ma imbratiseaza strans si ii raspund cald gestului,dar ii pot simti o lacrima cum imi stropeste,nevinovat,gatul.
-Sa ne scrii in fiecare zi!Pentru ca,in caz contrar,o sa te innebunesc cu telefoanele si,in cel mai rau caz,o sa te trezesti cu mine la usa viitorului tau apartament din Las Vegas. , spune ea isteric,pronuntand "Las Vegas" intr-un mod simandicos.
-Jur!, spun,razand.
Millie si Isaac ma privesc tacut,incercand vizibil,amandoi,sa para fericiti.Au cele mai proaste zambete false pe care le-am vazut vreodata.
-O imbratisare nu primesc si eu?
Si ii simt pe ambii,in mai putin de o secunda,strangandu-mi talia intre brate.Foarte strans.Nu am mai vorbit cu ei de la incidentul cu Sara.Simt cum o gheara imi zgarie pieptul adanc cand ma gandesc la ea.Cu niciunul.Alexia a mai venit de cateva ori cu mine la liceu,dar nimic mai mult.
O aud pe mama cum ma striga din masina si le zambesc trist tuturor.Dau sa plec,dar ii mai strang o data in brate.Atunci ii aud simultan soptindu-mi "Imi pare rau".Le zambesc prietenos,asigurandu-i ca totul e bine.A trecut.
Ma apropii de masina si Tyler ma saruta frateste pe frunte.Intram in masina si astept sa ajung la liceu,cu privirea la strazile care mi-au fost camin 17 ani.
p.o.v Sara
21 de zile.Au trecut 21 de zile.21 de zile in care nu i-am auzit vocea,21 de zile in care nu i-am simtit parfumul dulceag,21 de zile in care nu i-am mirosit pielea,21 de zile in care nu i-am sarutat buzele.21 de zile fara ea.
Am simtit ca innebunesc.Am vrut,am vrut sa o sun atat de mult,de atatea ori,dar,de fiecare data,am sfarsit cu telefonul inchis sau spart,cu mine beata pe asternuturile pe care a dormit ca un inger,pe cararile pe care mergeam prin ploaie,langa copacul de care se sprijinea cand i-am provocat primul ei orgasm.
In a 15-a zi am mers la ea acasa,dar evident ca nu am avut curajul necesar sa intru.Am privit,incapabila,cum lumina se stingea si se aprindea,am auzit apa curgand,i-am vazut chiar parul lung si saten dat angelic pe spate,in timp ce ea il pieptana.Atat,atat de delicat,Si eu i-am pieptanat parul odata.
In a 18-a zi am clacat.Am plans pana nu am mai avut rasuflu.Am plans in dus,pe strada,la scoala,in pat.
Pleaca.Stiu ca pleaca.Azi,maine,poate a plecat deja.Nu.As fi aflat daca ar fi plecat deja.Ies din clasa.Vreau sa imi spal fata.Si probabil pacatele.
Si nu e real.E ea.E Rose.E fata care mi-a luat mintile.E fata visurilor mele.E fata care mi-a schimbat intregul curs al vietii.E fata care m-a invatat sa plang.Si e langa mine.M-a observat.Stiu ca m-a observat pentru ca,in ciudat faptului ca incearca sa isi tina privirea in pamant,nu se poate abtine sa nu ma priveasca.Cand trece pe langa mine,ne intersectam privirile.Mana ei o atinge,in trecere,pe a mea.O vad cum schiteaza un zambet.Cel mai prost zambet fals pe care l-am vazut vreodata.O secunda numarata-n vesnicii.Mirosul ei deja mi-a imbatat simturile.Acel miros prin care imi tarasc viata.
p.o.v Rose:
Grabesc pasul.Trebuie sa ies mai repede din cladirea asta.Simt ca ma sufoc.Am simtit din nou parfumul ei pe care l-am pastrat in mine timp de 21 de zile.Nu credeam ca ceva,orice posibil,poate sa imi strice dispozitia de azi.Si uite cum,intr-o secunda,Sara Addams s-a jucat cu starile mele dupa propriile capricii.
Urc in masina si imi feresc privirea de a mamei.Trebuie sa o luam pe Amanda.Si apoi o sa incep o noua viata.
p.o.v Sara:
In a 19-a zi m-am simtit rusinata de mine ca am clacat asa.Eram o distrusa.
Daca ar sti fata asta mult prea buna pentru mine cat o iubesc..Dar stie.Sau..stie?Stie ea cate cosmaruri mi-au bantuit noptile a 21 de zile in care nu a dormit cu mine?Trebuie sa afle.Si trebuie sa afle acum.
Alerg cat de repede pot.Nici nu mai conteaza ca am plecat de la liceu.Alerg pe strazile imense si goale,alerg de mine si de persoana groaznica care sunt.O sa afle ce simt.O sa vada ca pot fi un om mai bun,pentru ea.O sa vada ca o iubesc si ca nu am incetat niciodata.Pentru prima oara in viata mea,idioata de mine o sa isi elibereze sentimentele.
Si o vad.Vad casa modesta,alba si cocheta a lui Rose.Gardul langa care mi-am petrecut nopti.Si in momentul in care ma opresc din alergat,ea trece,in masina,privind pe geamul aburit.Si,intr-o alta clipa,toate visele mi se spulbera.In praf si pulbere fina.
Nu am observat ca incepuse sa ploua.Nici nu mai simt.Nici ploaia,nici lacrimile.Ingenunchez in fata nimanui si tot umilita sunt.
p.o.v Rose
Si asta se intampla cand un om care nu stie sa isi exprime sentimentele descopera ce sunt.Dar poate ca nu e finalul.
-Sfarsit.
