Zăpadă și cenușă

Capitolul 1 - Retrospectivă

Retrospectivă

Edinburgh, August 2008

─ Unde ai fost azi noapte?, o întreabă Clara în timp ce o ajută să își aranjeze gluga hanoracului roșu cu însemnele școlii de vară.

─ Am ieșit puțin să iau aer.

─ Singură? La ora aia?

─ Da, răspunse ea, după ce cântări puțin situația.

Nu era sigură de ce, dar nu voia să îi povestească Clarei mica întâmplare din noaptea precedentă. Era secretul ei și doar al ei. Bine, poate și puțin al lui, oricine ar fi el. Și, cum intenționa să dea fuga și noaptea asta în același loc, nu voia să îl divulge Clarei, pentru că pacostea ei de prietenă ar fi însoțit-o negreșit.

─ A trebuit să o mint pe doamna Mitchell că ești la baie, să știi. Îmi ești datoare vândută. I-am spus că te-ai deranjat la stomac de la stovies atunci când a venit a doua oară și a văzut că nu ești în pat.

─ Pf, merci. Ai găsit o scuză foarte bună.

─ Păi serios, amestecul ăla de cartofi cu carne tocată... Bleah.

─ Auzi, dacă ai avea dreptul la trei dorințe, ce ți-ai dori?, întreabă Ava, pentru a schimba subiectul de la mâncare și pentru că mintea ei rămăsese blocată pe discuția de noaptea trecută, pe care o tot rememora. Probabil că noaptea și cerul înstelat avuseseră un rol important în atmosfera care o emoționase și o făcuse să vorbească așa deschis cu un străin.

─ Adică dacă aș pescui peștișorul auriu sau dacă aș freca lampa lui Al...

─ Da, da, ceva de genul ăsta, o întrerupe. Ce dorințe ți-ai pune?

─ Păi, în primul rând, aș vrea să pot să îi citesc gândurile lui Ian. Să aflu dacă mă place cu adevărat.

Ava nu se putu abține să nu remarce contrastul izbitor între răspunsul pe care ea îl dăduse noaptea trecută și ce răspundea prietena ei.

─ Apoi, mi-aș dori să...

Însă Clara fu întreruptă de o bătaie scurtă în ușă.

─ Ah, pe bune? Nu e nici opt ceasul. Ce naiba e asta?, întreabă ea apoi, dezlipind de pe tocul ușii foița de hârtie cu câteva rânduri scrise dezordonat, pe care începe să le citească cu voce tare.

M-ai întrebat de vise, de dorințe, și aș vrea să-ți spun,

Dac-aș putea, aș locui departe, într-un turn

Ferit de oameni, sub un cer nocturn

Aș fi doar eu, tu, și semnul lui Saturn.

Tu, fata-cu-planetele, dacă-mi înțelegi cuvintele, te rog, caută la obiecte pierdute o cutie mică de lemn. E un cadou de rămas bun. Pe ea e scrisă prima ta dorință. În ea e a treia dorință. Cu a doua dorință am încredere că te vei descurca singură.

─ Ce e aia, Clara?, întreabă Ava, trăgându-i din mână foaia de hârtie.

─ Habar n-am, cineva a lipit câte o hârtie din asta pe toate ușile de pe etajul fetelor. Uite, spune ea, ieșind pe hol și arătând cu mâna spre celelalte camere, fiecare având câte un post-it identic lipit pe toc.