Ucigasul Info

Partea I - Crima

Mă trezesc de dimineată cu o durere de cap ingrozitoare, nu știu de ce, dar in urma visului pe care l-am avut întorc capul  la orice mișcare.
Vedeam doar sânge peste tot. Să fi fost posibil din cauza cărții pe care am citit-o ?
Posibil, deși la câte cărți cu cadavre, ucigași si multe altele am citit.... ar fi imposibil.
Nu am mai avut niciodată vise din acestea. Ar fi mai bine să nu fac din țânțar  armăsar,   a fost un vis și atât.
Sunt o fată puternică, de ce m-ar speria niște vise?

      Ies din gândurile mele nenorocite când aud alarma pentru școală. Off, Doamne!!! A doua oră teza la informatică!!!😢
Nu știu ce a fost in capul meu să mă înscriu la profilul ăsta, dar in momentul de fața să las toate gândurile astea prostești și să mă pregătesc pentru școală. La ora  07:10 minute vine autobuzul, deci mai am la dispoziție fix 20 de minute. Mă îmbrac rapid și cobor în bucătărie sa iau micul dejun.
— Neața! le spun celor 2 surori ale mele.
—Neața! spune Ruth cu un căscat.

  Ambele se uitau la mine ciudat.

— Ce aveți? De ce vă uitați așa la mine?
— Nu știu cum sa îți spun, dar ce ai avut toata noaptea de ai țipat și vorbeai prin somn de s-a auzit până la noi?
— Ăăă........ Nu știu, probabil un coșmar!
M-am așezat la masa și am început să mănânc. Nu prea îmi place să le spun orice lucru despre mine. De fapt sunt un pic mai retrasă în familie.
— Haide Jessica, întarziem !! tipa Miry la mine.
— Poți să mergi înainte, nu mă supăr!!!
Ador să o tachinez, mai ales pentru că știu că e frică aproape de orice.
Îmi iau geaca cea neagra și geanta, apoi merg spre bus. Fac în jur de 5 minute care mi se par că mă țin în loc si nu mai ajung.
La statie aceleași fețe ca în fiecare dimineață, problema e că mi se părea ceva ciudat și nu știam exact ce era acel ceva.
În autobuz m-am așezat lângă un bătrân și restul  drumului am admirat cerul senin, dar în acelasi timp atât de rece.

Am ajuns la liceu la ora 07:22, cu 1 minut mai târziu ca de obicei.
Astazi primele 3 ore avem informatica pe care o facem în laborator de aceea am mers direct acolo.
M-am instalat după care m-am așezat lângă calorifer ca să mă încălzesc. Gerul de afara parcă îmi intrase în oase.
Aproape ațipisem când cineva deschise ușa și aprinse lumina.
— Bună dimineața, Jessica! Unde sunt ceilalți colegi?îmi spune domnul diriginte.
—In clasă, probabil vin imediat.
— Du-te și spune-le să  vină, au trecut deja 10 minute din oră !
—Binee.......
Alerg pe scări până sus, iar la ultima treaptă m-am împiedicat și am căzut. Of, Dumnezeule, parcă mi s-a întors lumea pe dos astăzi!
Mă ridic încet și   șchiopătând am ajuns la clasa mea.
— V-a chemat dirigu' jos, cică ați întârziat 10 minute...
— Bine, hai să mergem! zice Anne șefa clasei.
Coborâm toți jos, iar ora trece repede din cauza emoțiilor pe care le aveam, pentru că urmatoarea oră o să avem teza.
La sfarșitul orei d-l diriginte ne anunță că teza o să o dăm în clasă.
Țârr...țârr...  Soneria ne anunța că începe ora.
Din forfota mare din clasa care era în pauză, acum se auzea parcă și ticăitul ceasului, tic-tac, tic-tac, tic-tac....
Ușa se deschide, iar fata zâmbitoare a dirigintelui   ne izbi fețele.
Am început să rezolv teza, nu era chiar așa de grea cum am crezut că o să fie.
Am scris tot ce am știut, iar atunci când am tras o privire la ceas am observat că mai sunt 20 min până la pauză.
În minte mi-a revenit scena de ieri de la ora de chimie și am pufnit în râs.
Un zgomot m-a facut să îmi întorc privirea în partea stângă unde Delia era căzută la pământ.
— Ce? Ce-a pățit?începu dirigintele.
— Sunați ambulanța repede, continuă Peter Oliver.
  Am ramas șocată, precum și ceilalti din clasa.
— Alo, avem un caz urgent, Liceul din Gotham City, o elevă a leșinat....
daa......bine.....veniți cât de repede puteți !!
La doar cateva minute mai târziu cei doi asistenți de ambulanță cu o targă  au venit si au luat trupul inert al Deliei Prescott.
Un moment de liniște în care din nou tic-tac-ul ceasului se auzea: tic-tac, tic-tac, tic-tac...
— Buf...
Instinctiv ne întoarcem toți privirea in spate mirați. 
Sofia Oliver era la podea, iar pieptul era plin de sânge. Ochii îi avea deschiși, iar cuvintele sale parcă rosteau un ultim cuvânt: Cee?
Șoc, șoc, șoc...
—Ce se intâmplă aici? rostesc eu in șoaptă,  dar nu primesc niciun răspuns.
Fetele au început să țipe și au iesit pe ușa afară.
Am sunat la numărul de urgența și i-am explicat situația.
— Nu atingeți nimic, lăsați tot asa cum este, ajungem imediat!!
—Bine.....
Nici nu a plecat bine ambulanța  cu Delia ca.... o crima tocmai a avut loc.
Am zis bine, O CRIMĂ — Dumnezeule!!!
Poate de asta am avut acel coșmar. Toata ziua parcă am trăit pe o altă planetă.
Stai, ce vorbesc eu aici, treaba e foarte serioasă!
—A spus politia să nu ne atingem de nimic, va rog haideți să iesim din clasă....
Țârr...Țârr...Țârr sună de pauza.