Fericire in infern

Un inceput de zi scoala ciudat

În drum spre scoalã gândindu-mã cã mã voi întâlni din nou cu colegii mei de treabã, dar insuportabili uneori mã întâlnesc cu colega mea Ilinca. Ea e cea mai de treabã din clasã si e singura care mã întelege. Vãzând-o cu o fatã mai ciudatã( nu e ca si cum ar avea fata aia mereu) o întreb :

- Ce faci copchile ?

- Bine...... îndreptând capul în jos.

- Ce ai pãtit? întreb eu gândindu-mã pe cine trebuie sã omor.

- Nimic....

-Ilinca ! nu mã minti cã te cunosc destul de bine încât sã îmi dau seama cã ai ceva !

-Pãi stii ..... Da brânzã topitã !

- Ilincaa zii mai repede.Zic eu intrând in scoalã simtind un fior rece.

- Lasã cã îti zic dupã ore . Zice ea.

Rãmânând nedumerit de comportamentul Ilincãi urc pe scãri spre " clasa cea de veci " cu acelasi fior rece în suflet. Am ajuns la etajul doi. O vãd pe Mãlina si pe Bianca vorbind ceva , iar când mã vãzuserã, lãsaserã capul în jos si plecarã pe coridor. Îndreptându-mã spre clasã se auzea o gãlãgie infernalã ca de obicei. Când intru în clasã se fãcuse o liniste mortuarã si toatã lumea lãsase capul ín jos. Gândindu-mã cã am fãcut ceva mã asez în bancã lângã Ilinca intrebând-o:

- Ce naiba au ãstia?

Ilinca cu o fatã speriatã pune capul pe bancã si nu îmi rãspunde nimic.Mã gândesc cã s-a întâmplat ceva grav din cauza mea... si atunci imi amintesc ce s-a intamplat. Ieri diriga mea tampita a uralt in fata clasei la mine ca sunt doar un copil fara viata care uraste si dispretuieste pe toata lumea. Am incercat sa ii explic ilincai ca nu e asa dar se sunase. Prima ora - matematica. Stand si asteptand ca profa sa vina pentru ca se intamplase un fenomen ciudat, eu aveam chef de mate! Nu stiu ce se intamplase dar aveam chef sa ies la tablã si sa rezolv probleme. Dintr-o data intra in clasa o doamna cu par blond,cret si cu fata rar adancita de riduri si zice cu un glas sufocant si rece :

-Copii,azi nu faceti matematica. Doamna directoare care este si profesoara voastra a disparut aseara intr-un misterios . Si nimeni nu stie nimic de ea . Ziua incepuse sa devina din ce in ce mai ciudata. Laboranta se aseaza la catedra si ne spune sa stam si sa nu scoatem nici un sunet. Zis si facut cea ce este un lucru imposibil la clasa mea sa fie liniste. Ma uit la colegii care fac de obicei panarama, nimic , toata lumea zace intr-o liniste mortuara cu niste fete speriate ca de moarte.