Amanta

7. Dulce Amagire

Oboseala cronica își spune cuvântul din prima zi, am adormit pe canapea aseară iar acum nu ma pot ridica efectiv sa merg la baie, am amânat deja alarma de 2 ori sau de 3? Nu mai rețin, ma uit la ceas sa vad dacă îmi permite sa mai tolanez puțin, dar sar de parca ar fi luat casa foc, e ora 8 și eu nu sunt nici pe departe gata in 5 minute, sa zic ca intarziu maxim 15 minute academice cu drum cu tot. E clar ca n-are rost sa mai rastorn toată baia în căutare de cosmetice, nici sa îmi asortez lenjeria ori alte chestii aparent nesemnificative dar la care țin. Trag aer adanc în piept și ma gândesc ce sa fac, inventez o scuza plauzibila și ma grăbesc sau o iau în ritmul meu și pace . Nu e capăt de lume, dar domnu Collin sigur va folosi aceasta întârziere ca motiv de cearta sau alte siretlicuri de-ale lui împotriva mea.

Ma îmbrac ușor fiindcă sclava cerului am un dressing ce lasă la vedere toate hainele, asa ca aleg cu ușurință o rochie tricotata bej și niște botine negre, parul e aranjat în mod natural și îmi fac doar un coc rapid jos la ceafa, pana la mașină rezolv și alte meticulozitate femeiești cum le zicea Tata, dat cu parfum, rujat, pus ceasu pe mana și ma simt confortabil, fizic! Psihic știu ca am dat de belea.

Conduc stresata. Aud căsuța mesagerie ca suna dar am o regula, nu pun mana pe telefon când co duc, ies val vârtej și privirea aruncata la ceas îmi spune ca am întârziat fix o ora. La naiba! Nu reușesc sa salut decât recepționera care se ridica în picioare când ma vede și îmi face semn sa urc rapid, e clar, lucrurile s-au agitat pe aici. Cu inima strânsă întru și când ii vad sa unu gol parca mi-se ia o piatra de pe inima, tiptil deschid ușa biroului meu, dar mi-se șterge zâmbetul rapid, e așezat pe scaunul meu și mai are deschis si laptopul butoanand ceva pe acolo, nici nu știu dacă sa ma enervez ca și-a permis asta sau sa am scuz ca am întârziat.

- Felicitări, știi să-ți securizezi informațiile destul de bine. N-am reușit să-ți sparg parola. Incă!
- Pe bune? Cum va permiteți?
E dreptul meu sa...
- Sa ce? Din doi pași e langa mine, îmi respira la nivelul frunti.
- Dacă angajați nu sunt aici sa îmi dea documentele de care am nevoie, am acest drept, sa le iau singur, scria în contract, ai citit?
Draci sa îl ia de contract, cu prima ocazie îl puric.
- Așadar, ai întârziat o ora, o sa stai peste program azi fix o ora, iar înainte sa îți bei cafeaua, aștept dosarul cu Moscova.

Dispare înainte sa deschid eu ochi și ma simt ușurată, începusem să-i adulmec mirosul de parfum bărbătesc, oare cât îmi mai joaca hormoni feste?? Ma arunc în scaun și parca încă plutește prezenta lui peste tot, scot telefonul și constat ca mail-urile erau de avertizare ca cineva binevoitor încerca să îmi acceseze informațiile. Ii transmit contractul tradus prin mail șefului meu înfumurat și apoi cer o cafea binemeritata și asa nu am mâncat nimic azi. Surprinzător secretara, nu a lui, "aia minunata", alta, îmi aduce cafeaua aburinda lângă un croissant, mai că-mi vine sa o pup de mulțumire. Profit de situație si mai schimb doua vorbe cu ea, aflu repede ca ea se ocupa de aceste mici servicii ca adusul cafelei, xeroxuri și îmi face placere sa aflu ca aproape suntem vecine, Roxana căci asa o cheamă, pare o tipa chiar de treaba. După ce pleacă îmi savurez cafeaua în picioare lângă geam, remarc ca e chiar frumos locul asta, și s-ar putea sa am chiar mai multe beneficii decât la George, sper doar sa ma împac cu diavolul cumva, ori pace orice război, el alege.

- Sa-nteleg ca te simți chiar bine la noi?

Atât de tare am tresărit ca mi-am vărsat cafeau pe mine. Firar a naibii de om nebun, cum reușește sa se strecoare fără să-l vad? Collin se repede sa ia șervețele după birou și îmi tamponează rochia plina de dungi maro acum, mai exact îmi pipăie picioarele peste tot.

- Gata mulțumesc, oricum nu se ia.
- Îmi pare rău, n-am vrut sa te speriu, dar pareai dusa pe gânduri.
- Chiar eram.

Îl vad cum analizează biroul, apoi pe mine, doamne, parca ar lucra la securitate omu asta.