Te urăsc
Şi te urăsc din toată inima mea
Crede-mă că te urăsc
Şi mai crede-mă când îţi spun ca te mai urăsc o dată
Pentru că n-ai idee cât de mult te urăsc
Te urăsc pentru simplul fapt că dacă nu te-aş urî, asta ar însemna să te iubesc..
Şi iubirea faţă de tine? Ei bine, crede-mă că iubirea faţă de tine e plină de ură
Pentru că mereu o să te urăsc pentru că te iubesc.
Sau te iubesc? Nu ştiu, dar te urăsc şi de asta sunt sigură
Şi n-am un motiv, două, am o multitudine de motive pentru care te-am urăt, te urăsc şi am să te urăsc din toata inima mea,
pe care ai făcut-o praf
şi uite primul motiv pentru care te urăsc.
Te urăsc pentru că atunci când te-am văzut prima dată
Îţi uram ochii ăia albaştrii-cenuşii, îi uram pentru că dacă nu-i uram, îi iubeam.
Te urăsc pentru că m-ai învăţat ce înseamnă negarea
Negarea propriilor sentimente
Negarea propriilor trăiri
Negarea că mă îndrăgostesc
Negarea că te voi urî.
Te urăsc pentru că încercai să te apropii, te urăsc pentru că mă simţeam atrasă, te urăsc pentru că încercai să mă atingi şi deşi fiecare părticică din corpul meu striga după tine, eram destul de puternică să mă opun, eram, da, da şi pentru asta te urăsc.
Te urăsc pentru că mereu îţi plăcea cu mai multe, iar eu, persuasiva fetiţă gentilă, nu picam în jocul tău ambulant şi ambiguu.
Te urăsc pentru că fără să vreau, un sentiment straniu de gelozie mă cuprindea şi te mai urăsc pentru că deşi-mi observai figura afectată, zâmbeai tâmp pe sub mustăţi şi te jucai cu mine în continuare.
Te urăsc pentru că "ce s-a vorbit între aceşti patru pereţi rămâne aici" s-a transformat în "nu recunosc adevărul spus de ea" şi te urăsc că te-ai speriat să simţi un pic mai mult.
Te urăsc pentru că de atunci n-am mai vorbit, nu că vorbeam înainte.
Aproape niciodată.
Te băgai în seamă cu nişte replici puerile, spuneai o glumă seacă şi infantilă şi cu toate astea trebuie să recunosc că te urăsc pentru că începeam să te iubesc.
Te urăsc pentru că ai plecat şi te mai urăsc şi pentru că ai revenit.
Te urăsc pentru că ai început să mă atingi
Te urăsc pentru că ştiai că-mi place
Ştiai că tânjesc după atenţia ta, că pielea mea tânjeşte după pielea ta şi că sufletul meu tânjeşte după al tău la fel de mult cât de tare te urăsc acum.
Te urăsc pentru că ai început să mă săruţi.
Domol. Finuţ. Dar cu ură.
Te urăsc pentru că te apropiai de mine.
Şi deja, nu mai eram fata cuminte şi firavă, nu mai eram impunătoare şi "heartless", eram slabă, slabă-n caracter, slabă-n succesul meu de a mă împotrivi la tot ce însemni "tu", slabă şi era dar vina ta
Şi să nu crezi că nu te urăsc pentru asta.
Te urăsc.
Al naibii de mult te urăsc.
Te urăsc pentru că dacă nu existai tu, poate sufleţelul meu rămânea pur şi intact.
Rămânea gata să iubească pe cineva, nu plin de ură şi iluzii.
Te urăsc pentru că o vară am avut, o vară mi-ai dat, o vară plină de speranţe amoroase, o vară, o vară în care te uram pe zi ce trece, o vară în care mi-am dat seama că te urăsc de la început.
O vară în care mă trezeam cu gândul la tine, mă culcam cu gândul la tine şi nu la un gând bun, la gândul că te urăsc, la gândul cât de tare te urăsc şi te voi urî mereu.
Te urăsc pentru că mi-ai tăiat aripile, că mi-ai arătat ce e durerea, "data viitoare să fie mai uşor nu?" te urăsc.
Te urăsc pentru că a început liceu şi te urăsc pentru că te comportai normal şi te mai urăsc pentru că nu mă lăsai în pace o secundă.
Te urăsc că de ziua mea m-ai făcut să mă simt specială şi apreciată şi te urăsc că o bună perioadă de timp nu te-ai oprit.
Te urăsc pentru că am fost colegi de bancă şi te urăsc pentru că m-ai scos în oraş
Te urăsc pentru că oricât aş încerca să te iubesc te urăsc mai tare.
Te urăsc pentru că ai fost sincer cu mine şi pentru că mereu am putut să am încredere în tine
Te urăsc pentru că am petrecut zile plângând ca după să te urăsc că am petrecut zile râzând din vina ta.
Te urăsc pentru că eşti aşa frumos când zâmbeşti şi îţi urăsc aroganţa la nivel major
Te urăsc pentru că m-ai făcut să sper şi te urăsc pentru fiecare speranţă falsă făcută
Te urăsc pentru că vedeam ce simţi. Ştiam. Mereu am ştiut. Mereu am negat ce spune lumea din jur pentru că ştiam cât de tare te urăsc şi toată ura ce ţi-am purtat-o nu putea să fie comparată cu ce spunea lumea.
Te urăsc pentru că niciodată n-ai avut tupeul să mi-o spui.
Te urăsc pentru că niciodată n-ai recunoscut-o, nu ţi-ai recunoscut-o.
Te urăsc pentru că tot timpul ai fost într-un continuu proces de negare şi te urăsc pentru că niciodată n-ai avut tupeul să te uiţi în ochii mei şi să-mi spui cât eşti de topit după mine.
Te urăsc pentru că n-ai avut curajul să recunoşti că am avut dreptate.
Te urăsc pentru că nu mi-ai spus niciodată cât sunt de frumoasă şi te urăsc pentru că n-ai avut niciodată tupeul să mă săruţi.
Te urăsc pentru că atunci când vine vorba de mine ai cel mai jalnic caracter şi cel mai netupeist trup şi te urăsc că n-ai încercat niciodată să avem ceva mai mult.
Te urăsc că n-ai fost în stare să menţii măcar prietenia dintre noi şi te urăsc că mă faci să mă simt vinovată deşi nu sunt.
Te urăsc pentru că am ajuns să mă urăsc pe mine
Şi ce rost are să mă urăsc pe mine dacă te urăsc deja prea mult pe tine?
Te urăsc pentru că m-ai căutat în altele şi nu m-ai găsit şi n-ai avut tupeul jegos să-mi recunoşti cât de mult mă vrei şi te urăsc că mi-e dor de tine, de noi.
Te urăsc că şi ţie ţi-e dor dar n-ai spune-o şi te urăsc că nici eu nu o să te găsesc în alţii.
Te urăsc că te caut.
Te urăsc că nu te găsesc.
Te urăsc că ai renunţat.
Înaintea mea.
Voiam să fiu prima şi pentru asta te urăsc.
Te urăsc pentru că şi-n prag de plecare ai fost gelos şi tot n-ai avut tupeul să-mi spui cât de mult ai nevoie de mine.
Te urăsc pentru că faţă de tine, eu n-am avut principii, aspiraţii.
Te urăsc că erai principal.
Te urăsc că pentru tine aş fi făcut orice şi te urăsc pentru că cu orice refuz mă uram mai mult pe mine şi te mai urăsc pentru că mi-ai demonstrat că eşti mai weak decât am fost eu vreodată.
Şi ca ultim motiv, te urăsc pentru că te iubesc şi te urăsc pentru că m-ai făcut să scriu acest text monoton în care te urăsc înseamnă te iubesc.
