Zăpadă și cenușă

Capitolul 14 - Weighnachtsmann

Weighnachtsmann

─ Ava?

Ridică privirea spre bărbatul din spatele lui Lukas și zâmbește larg atunci când îi recunoaște trăsăturile blânde.

─ Jakob. Mă bucur să te revăd. Nu ai spus că plecați în stațiunea de schi?

─ Asta plănuisem, însă a trebuit să amânăm din cauza viscolului. Văd că și tu ai rămas.

─ Din același motiv, răspunde ea degajat, deși în sinea ei o măcina expresia impenetrabilă de pe fața lui Lukas.

De când Jakob ajunsese în spatele lor, Lukas părea că nu se clintise și nu respirase.

─ Vă rog să mă iertați, sunt tare nepoliticoasă. Nu v-am făcut cunoștință. Jakob, el este Lukas, gazda mea. Lukas, el e Jakob. Un prieten.

Lukas nu are încotro decât să întoarcă schematic capul spre Jakob și să îl salute printr-o ridicare scurtă a bărbiei. Ava, cu obiceiul ei de a remarca cele mai ciudate detalii, obicei de care nu reușea deloc să scape, observă degetele lui Jakob, cu unghiile îngălbenite din cauza presiunii, strânse pe marginea borsetei. Jakob îl ignoră pe Lukas de parcă nici nu ar fi existat, apoi i se adresează senin Avei.

─ Și cât plănuiești să mai rămâi pe aici?

─ Nu mult. Am așteptat să treacă viscolul. Trebuie să iau legătura cu agenția și să îmi rezerv un alt zbor.

─ Eu zic să profităm de schimbarea situației și să vii și tu cu noi la schi. Ce zici? Că tot mi-ai promis că îmi vei onora invitația cu prima ocazie.

Ava era destul de sigură că nu promisese așa ceva. Era ceva ciudat în comportamentul lui Jakob, total diferit de atitudinea lui din ultima seară când se văzuseră, atunci când o sărutase. Amintirea sărutului o face pe Ava să pălească și își dorește ca Jakob să nu aducă vorba despre asta.

Încurajat de tăcerea Avei, Jakob se mută un pas în lateral, de unde le poate studia profilul amândurora.

─ Noi voiam să plecăm chiar în seara asta. Dacă vrei, trecem acum să îți iei bagajele și vii cu noi. Apoi poți rămâne la noi acasă până când îți vei rezerva zborul spre Wellington.

Ava îl privește uimită și încearcă să găsească în atitudinea lui măcar frânturi din persoana pe care credea că o cunoscuse în urmă cu câteva zile. Fie Jakob încerca să îi comunice ceva, fie era pur și simplu tupeist.

─ Domnișoara e la cină cu mine, așa că te rog frumos să ne scuzi, intervine Lukas, vizibil iritat de intruziunea lui Jakob și exagerând o formalitate necaracteristică lui.

─ Eu zic că Ava e liberă să aleagă ce vrea, Lukas.

─ Eu zic că ar trebui să faci pași.

─ Acum ai învățat să dai ordine? Când trebuia nu ai făcut-o. Cri...

─ Ce naiba se întâmplă cu voi doi?, intervine Ava, spulberând tensiunea palpabilă dintre cei doi masculi pe care i-ar fi dat cap în cap acum.

─ Îmi pare rău, Ava, m-am lăsat dus de val, se scuză Jakob, schimbându-și starea de spirit la o sută opt zeci de grade. Mă gândeam că ai nevoie de un loc unde să stai, având în vedere prelungirea neașteptată a vacanței tale.