ISPITA!!!

Capitolul 1.

    Mereu m-am îndrăgostit de cine nu trebuie, însă niciodată nu mi-am exprimat sentimentele față de persoanele pe care le iubeam...mereu așteptam ca dragostea și o dată cu ea și speranța la fericire să dispară!
   Deși une-ori mă întreb cum ar fi fost viața mea dacă aș fi spus unui singur băiat că îl plac.

    Venise și ziua ca eu să merg la școală, după o vacanță așa plăcută în care eram doar eu și lama mea, ea niciodată nu m-a judecat, ea niciodată nu m-a părăsit, începuse școala, colegii noi școală nouă.... eram anul 2 la liceu, un liceu nou, deoarece de la ce-l vechi mă transferasem. Nu aveam ce învăța acolo, adică pe bune, sunt fată, mecanica nu era pentru mine, așa că am decis să merg la școala de bucătari.

Totul a început bine,renunțasem la lamă de ceva vreme, am zis că nu are rost să îmi fac rău singură pentru niște incompetenți, îmi ziceam că voi găsi un băiat cum se cade, un băiat cum orice fată visează să aibă, și chiar la-m găsit dar el nu simțea pentru mine ce simțeam eu pentru el, eu pentru el er-am doar o prietenă, însă el pentru mine era soarele ce îmi încălzea sufletul, oceanul după care tânjeam după ce atâta vreme am umblat prin desertul secetos, fără măcar un strop de apă, el era aerul de care aveam nevoie după ce atâta vreme am stat sub apă, fără a mai ieși să respir, cred că ați înțeles ideea.
El era singurul care îmi aducea fericire, în zilele în care nu îl vedeam simțeam că mor, dar când îi vedeam zâmbetul de înger, toate problemele mele dispăreau, când îi auzeam vocea ceva în mine ce credeam că e de mult mort, se trezea la viață și inima îmi bătea de o mie de ori mai repede, și simțeam fluturi în stomac, dar ce-l mai mult îmi plăcea când mă îmbrățișa, dar el îmbrățișa pe toată lumea așa că nu am interpretat asta decât ca pe o îmbrățișare prietenească( și sper că și voi tot așa o să o interpretați!).
Oricum el avea iubită, era împreună cu o fată din internat, da stau la internat în timpul școli, dar în weekenduri și în vacanțe merg acasă, dacă o pot numi așa... pe zi ce trecea îl ibeam tot mai mult pe băiatul ăsta (Sebastian, nu așa îl cheamă dar cartea fiind scrisă după propria mea viață nu am de gând să d-au numele reale a persoanelor). El era împreună cu Andreea, mă deranja enorm de mult când îi vedeam stând îmbrățișați, dar ce-l mai rău mă deranja când îi vedeam sărutând-ușe, dar nu am lăsat asta niciodată să se vadă.
  De multe ori adormeam plângând, ascultând câte o melodie care se potrivea perfect cu starea mea de rahat, în momente ca alea tot ce vroiam era o lamă, dar nu știu de ce am renunțat să le mai folosesc când sunt tristă, în schimb mă îmbătăm pentru a uita de starea aia idioată, care fără alcool probabil m-ar fi adus de mult în depresie, deși trebuie zilnic să traversez un pod, și sunt zile când mă opresc și ceva îmi spune: "sari, o să mori repede înecată, iar dacă curenți nu te vor îneca, sigur o să faci hipotermie!" însă nu o fac niciodată nu știu de ce, poate nu am curaj, sau poate e pentru că nu are rost să îmi i-au viața pentru un idiot, la urma urmei viața e un dar (pentru mine e un blestem) însă asta spun toți: " nu ți-ai dat tu viața ca să poți să ți-o i-ei.

  Pe Sebastian l-am iubit din clipa în care l-am întâlnit și pe zi ce trecea, îl iubeam tot mai mult aș fi făcut orice pentru el, după aproximați 1-2 săptămâni s-a despărțit de Andreea, m-am bucurat enorm, însă ca de obicei nu mi-am exprimat sentimentele față de el, însă sufeream din ce în ce mai râu, până în decembrie, când băiatul ăsta m-a distrus emoțional, stăteam cu niste persoane și era și el acolo, iar o fată care era cu iubitul ei acolo, l-a auzit pe iubitul ei (Robi) chemând ul pe Sebastian la țigară, atunci ea spune:

- Dacă tu și Sebastian fumați o țigară împreună, Sebastian trebuie să mă sărute!

El rămâne uimit de spusele ei și spune:

   - Am iubită, așa că să că eu nu pot să pup pe nimeni, (sau ceva de genul!)

La auzul acelor cuvinte am simțit cum e să ți se înfigă un cuțit în inimă, am simțit cum e să mori, iar inima mea deja cobită cu destule răni, sa spart în mii de bucăți, m-am ridicat de acolo și fără să mai spun nimic am mers în baie să fumez o țigară și să plâng, pe zi ce trecea iubirea mea pentru el se transforma în ură, o ură atât de puternică încât, ori de câte ori îl văd, înnebunesc și sângele începe să îmi fiarbă în vene, când îl aud cu ce ușurință îmi pronunță numele înnebunesc, m-am îndepărtat enorm de mult de el, prezența lui îmi face mult rău și nu cred că pot sta în fața lui fără să îl înjur pentru că ma distrus, am mai fost îndrăgostită dar niciodată nu am iubit un băiat cum l-am iubit pe el, îl urăsc din tot sufletul meu și nimeni și nimic nu poate schimba asta.

  Persoanele care mă ajută enorm de mult în momentele astea sunt Ioana și Lisa, Lisa e singura persoană care își dă mereu seama dacă sunt tristă, si a fost și singura care și-a dat seama că îl iubesc pe Sebastian, de obicei e greu să îți dai seama ce simt, pentru că ascund foarte bine ceheștile astea legate de sentimente, deoarece când er-am mai mică îmi exprimam sentimentele dar la 13 ani am realizat că nu era bine că făceam asta, mereu puneam prea mult suflet unde nu trebuia și la final tot eu er-am ceea care suferea, așa că am decis să mă închid în mine și să nu mai arăt ce simt, acum am aproape 16 ani și deși sufăr mai mult ca înainte îmi e mai bine, deoarece oamenii pot fi niste ființe monstruoase și atunci când ești la pământ nu te v-or ajuta să te ridici, tot ce vor face e să te calce în picioare și să își bată joc de tine, așa că nu arătați la nimeni cât de greu vă este și nu credeți personele care vă spun că v-or fi acolo pentru voi mereu, când vă este greu și aveți nevoie de ajutor vor fi primele persoane care vă vor întoarce spatele, așa că orice problemă ați avea nu o spuneți nimănui chiar și prietenul pe care tu îl crezi BFF-ul tău mai devreme sau mai târziu te lasă baltă și spune lumii toate secretele tale, deci nu vă spun să faceți rău cuiva, dar nici bine nu le puteți face ce-l mai bine e să îi tratați cu indiferență si asta e tot.

Sfârșitul capitolului 1, sper că vă place, și îmi cer scuze pentru greșeli, v-am lăsat!!!😢