Victim Of Ecstasy

Capitolul 22: Pierdute

Faith POV

Dupa ce ne-am urcat in masina si-am pornit spre o destinatie cu totul noua si necunoscuta, Brook si cu mine nu am vorbit tot drumul. Ma refer...eu nu stiam ce sa zic, ea nu stia ce sa zic. Ma tot jucam cu lantul  de la gatul meu. A fost asa de dragut din partea ei. Incep sa ma simt cam rau pentru tot ce s-a intamplat. Ma uit la ea si-mi observa holbatul. Se intoarce si-mi zambeste dulce, ca de fiecare data. Un zambet fals, daca ar fi dupa mine. Ii zambesc inapoi si continui sa privesc pe geam. Noi doua nu eram asa inainte .. Observ ca mergem incontinuu de vre-o 3 ore.

- Mai exact cat de departe este orasul acesta de noi?

- Pai, cred c-o sa ne ia o jumatate de zi.

- De ce v-ati luat o casa asa de departe de oras?

- Pai dintotdeauna ne-a placut acel orasel. Bunica mea a locuit acolo, iar in vacante mergeam la ea. Sa stii ca e foarte linistitor. E micut, iar lumea de acolo e asa de draguta cu tine. Nu e ca la oras , la noi.

-  Da,  asa e , presupun. Tu ai crescut acolo inainte sa te muti ?

- Cam asa ceva. Dupa ce bunica mea a murit, parintii mei au hotarat sa restaureze casa cea veche a bunicii. Asa ca am transformat-o intr-o cabanuta .

- Deabia astept s-o vad. Nu am mai fost niciodata la munte pana acum..

- Ei bine, acum este o ocazie unica sa ne plimbam putin, corect? Sa iesim din monotonia aceea.

-  Da, sa stii ca ai dreptate.

Totusi, sa fim sinceri. Nu orasul e motivul pentru care plecasem. Brook m-a luat de acolo pentru a ma tine departe de oameni.. pentru un timp. Si eu as face asta ,daca as fi in locul ei. Totodata, a venit cu mine pentru a-mi da o casa pentru a sta un timp.

- Si, cat planuiesti sa stam acolo? Intreb eu.

- Pana se vor calma lucrurile.

- Adica?..

- Pana cand.. iti vei "revenii" , iar politistii vor renunta a te mai cauta.

Are drepate. Imi incrucisez mainile si imi lipesc capul de geam, privind campul. Of, m-am saturat sa ma uit la spicul de grau. Vreau sa ajungem mai repede. M-am plictisit. Deschid si inchid inimioara pana o voi strica-o odata. Nu, nu asta e intentia mea. Pur si simplu ma plictisesc.

Incep sa mut radioul de pe un post pe altul. La toate e vorba despre o fata misterioasa ce-a ucis 2 politisti in parc. Wow, ma intreb cine o fi. E uimitor cum pot fi atat de calma dupa ce am ucis 2 oameni. Un om normal ar trebui sa... stiu si eu.. sa aiba mustrari de constiinta? Eu de ce nu am? Oh, stai..Eu nu mai sunt un om. Si nu, nu sunt nici un vampir sau un varcolac daca asta va intrebati. Nici macar eu nu mai stiu cine sau ce sunt. Stiu doar ca numele meu e "Faith".

Fata de Brook, care are bataile inimii foarte accelerate, respiratia sa rapida, ochii mari, palmele transpirate si corpul incordat... da, eu sunt destul de ok. Ma intind somnoroasa si imi dau jos centura. Ma strange. E enervanta. Se pare ca Brook imi observa spioneaza fiecare miscare. Sa nu cumva sa fac ceva necugetat. Pff, ce prostie. Vreau sa ma joc. Vreau sa ma joc cu Brook putin.  Dar s-o deranjez in timp ce conduce? Da, de ce nu? Ce se poate intampla?

Ma intind cu mainile pe picioarele ei. Ea-si lasa privirea inspre mine si isi pierde concentrarea pentru o secunda.

- Faith! Tipa la mine?

-  Da? Fac eu un botic de pisica nevinovata.

- Nu mai face asta in timp ce conduc! E periculos..

- Putem murii?

- Da!

- Perrrfect.

Ma ridic si ii acopar ochii. Ea scoate un strigat speriata . Dupa ce ma rasucesc si ajung intre picioarele ei, preiau volanul si incep sa iau toate virajele, depasind toate masinile. Cand Brook se calmeaza, adaug, pe-un ton amuzant:

- Vezi? N-a fost asa de rau. N-am murit.

- Ce-a fost in capul tau?

- Eu.. Eu am vrut doar sa conduc.

- Dar nu face asta cand eu sunt la volanul...

- Bine, mami. Ea ma trage si ma saruta pe cap. Isi pune mainile peste ale mele si conducem impreuna. Iii.

Dupa ceva timp, adorm pe ea.. . Pana cand un zgomot imi tulbura somnul cel dulce. Imi ridic fata deabia trezita din somn si ma uit pe geam. Incetinim.

- Brook? Ma uit inspre ea.

- Nu, nu , nu... ingana ea.

Masina mai merge cativa centimetrii, iar dupa ce Brook o trage pe margine, se opreste. Eu ma uit la ea si constat.

- Am ajuns? Am ajuns??!  Sar eu repede.

- Nu... Nu mai avem benzina. Spune ea, suspinand.