Daddy's girl [Fanfiction]

chapter 5.

Eram toți aliniați pentru nu știu ce să verifice, chiestii prea complicate pentru creierul meu.

Am stat în picioare pentru prima oră deja și nu ne-a mai trimis în camerele nostre.

Eram să adorm în picioare de la oboseală pentru ca n-am dormit nici seara trecută. La gandeam la el și doar la el. Aveam atât de multe întrebări dar foarte puține răspunsuri.

De ce eu? Ce vede la mine așa de frumos încât să mă placă? Dar dacă nu mă plăcea de fapt și doar vroia să se distreze cu mine? Nici măcar nu sunt atât de draguta...

La un moment dat las toate gândurile negative și observ câteva fete care se tot certau și vorbeau prin semne. Una dintre ele, cu părul șaten deschis și ochii negri, se uita la mine. Mi-a făcut cu ochiul și mi-a și zâmbit.

Vai de mine... Ce se întâmplă cu viata mea...

Apoi câțiva băieți au venit să ne spună să mergem in camerele noastre.

Mă așez în pat obosită întrebându-mi existența. Dar fix când faceam asta Yoongi intră și zâmbește.

- Ce e așa amuzant?

- Nimic.

Offf.... Omu' asta nu mă lasă în pace o secundă.

- Mă placi? Eram curioasă de răspuns.

- Poate.

- Fi sincer. Dar nu mi-a răspuns.

Nu am mai insistat pentru că nu vroiam să îl stârnesc sau și mai rău să-l supăr.

Se dezbracă de haina lui și mi-o dă mie.

- De ce ești așa de drăguț cu mine? Dar nici de data asta nu mi-a răspuns.

Pun hanoracul pe mine simțind obraji că se încălzesc.

- M-mulțumesc.

- Nicio problemă. Ultimile cuvinte pe care le-am auzit înainte să plece.

- Câteva ore mai târziu -

Ușa iarăși se deschide dar de data asta nu mai era Yoongi, erau trei fete necunoscute.

Erau îmbrăcate în negru din cap până în picioare.

Eram un pic speriată pentru că nu știam ce vroiau de la mine.

- C-cine sunteti?

- Asta nu contează. Vii cu noi?

Răspunsul meu era da. Vroiam să scap de idiotul ăla nebun care mă urmărea oriunde. E mai bine să fi liber decât să stai și să pierzi vremea într-o cameră.

- deci?

- da.